Sfinții Trei Ierarhi: Vasilie, Grigorie și Ioan

(Cel care conduce, cel care veghează și cel binecuvântat) „Unirea credinței și împărtășirea Sfântului Duh cerând, pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”1 Știm că atunci când Sfânta Liturghie este slujită de arhiereu, la Cântarea cea întreită, „Sfinte Dumnezeule”, el binecuvântează pe credincioși zicând: „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi, și cercetează Via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea!”2. Știm, de asemenea, că în Sfânta Liturghie toți credincioșii se roagă pentru „unirea credinței și împărtășirea Sf. Duh” și pentru ca „să ne dăm întreaga noastră viață lui Hristos Dumnezeu!” Ce înțelegem din aceste rugăciuni, care privesc întărirea vieții duhovnicești? Putem înțelege că lucrarea de căpătâi din Biserică este iubirea, cea care unește pe oameni unii cu alții și cu Dumnezeu.

 

Cu gândul acesta, cei Trei Mari Sfinți și Stâlpi ai Bisericii Ortodoxe au lucrat în „Via Domnului”, și noi îi sărbătorim ca pe cei mai mari Învățători din toată Istoria creștinătății, anume, nu-i cinstim doar pentru că au întocmit niște îndreptare, ci și pentru viața lor în care aceste îndreptare s-au pus în practică și s-au dat ca exemple. Cineva chiar a spus că „este o dovadă limpede de rătăcire să nu crezi în ei”, pentru că ei arată „la treapta cea mai înaltă drumul împărătesc” în Biserica Ortodoxă și de aceea sunt socotiți ca adevărați ctitori ai Ortodoxiei. Vedem în Sfinții Trei Ierarhi cum Dumnezeu îi bine-cuvântează pe fiecare cu un dar deosebit pe lângă celelalte daruri: Sfântului Vasile i-a dăruit destoinicie în condu-cere, dar nu l-a lăsat lipsit nici de darul tălmăcirii Sf. Scripturi și al cunoașterii tainelor Sf. Treimi; Sfântului Grigorie i-a dăruit o Evanghelie în sine din care a împărtășit tainele Sf. Treimi în celebrele sale cuvântări, dar nu l-a ocolit de darul suferinței jertfelnice pentru Biserică și a sihăstriei, iar Sfântului Ioan Gură de Aur i-a dăruit din toate și l-a binecuvântat cu lucrul cuvântului, dar i-a adăugat și pe cel al tălmăcirii scripturilor. Toate aceste daruri le-au fost destinate prin alegerea și punerea numelor de către pă-rinții lor, adevărați creștini inspirați, pentru că prin numele lor li s-a dat și darul: Vasile se tâlcuiește „cel care conduce – conducătorul”, Grigorie se tâlcuiește „cel care veghează – veghetorul”, Ioan se tâlcuiește „cel binecuvântat – cel ales”, iar ei s-au străduit ca să răspundă acestor nume profetice, dăruindu-și viețile slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, Vasile trăind aproape 50 de ani, Grigorie aproape 61 de ani, iar Ioan, după unii, 54 de ani și după alții, 64 de ani, în „veacul de aur al Bisericii”. Calendarul stabilește pentru fiecare ziua de cinstire atunci când s-au despărțit de lumea aceasta și au început viața veșnică împreună cu sfinții și îngerii în comuniune cu Dumnezeu, dar credincioșii aveau preferințe, pe unul îl cinsteau mai mult decât pe celălalt, și s-au făcut dispute între ei cum că unul este mai însemnat decât celălalt, au ajuns „piatră de poticnire”. Biserica nu mai cunoscuse până atunci o astfel de dispută și de aceea trebuia curmată, dar cum? Tot Sf. Trei Ierarhi au stins disputa, și iată cum. Pe când Imperiul de Răsărit era cârmuit de împăratul Alexie din neamul Comne-nilor – veacul al XI-lea –, în cetatea Euhaitelor era un epis-cop pe care-l chema Ioan. A-cestui episcop i s-au arătat Sfinții Trei Ierarhi câte unul, apoi toți laolaltă, și i-au grăit așa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem și nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnați de Duhul Sfânt, am scris învățături pentru mântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, așa am învățat. Nu este între noi unul întâi și altul al doilea. De chemi pe unul, vin și cei-lalți doi. Drept aceea, sculân-du-te, poruncește, celor ce se învrăjbesc, să nu se mai certe pentru noi. Că nevoința noas-tră, cât am fost în viață și după moarte, a fost să împăcăm pe oameni și să aducem în lume pace și unire. Împreunea-ză-ne, dar, făcându-ne praz-nic la câte trei într-o singură zi, și înștiințează cu aceasta pe creștini, că noi în fața lui Dumnezeu una suntem!”3 Credinciosul episcop a îm-plinit porunca Sfinților și a rânduit ca pomenirea lor să se facă laolaltă în ziua de 30 ia-nuarie, „adunând ca într-un singur glas cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea că-lugărească a Sfântului Vasile, înalta teologie a Sfântului Gri-gorie și Evanghelia practică a Sfântului Ioan”, și s-a ales a-ceastă zi pentru că în aceeași lună se face pomenire pe rând a celor trei: Sf. Vasile, la 1 ianuarie, Sf. Grigorie, la 25 ianuarie și Sf. Ioan, la 27 ianua-rie, el fiind po-menit și la 13 noiembrie. Sfinții prăz-nuiți astăzi sunt niște piscuri ale Ortodoxiei, au ajuns mari prin asprimea vieții lor duhovnicești, adică s-au silit așa cum vrea Dumnezeu să se silească fiecare cre-știn, și mă gândesc acum la binecunoscuta rugăciune a copilului care zice: „Eu sunt mic, Tu fă-mă mare, eu sunt slab, Tu fă-mă tare”, rugăciu-ne cu care toți sfinții își încep urcușul către Dumnezeu. Si-lința de a ajunge mare este la îndemâna oricui, toți vrem să ajungem mari, unii chiar mai mari, obiectivul este însă foar-te diferit, dar în cazul nostru vorbim de mărirea cea adevă-rată raportată la cele trei virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea. Chemarea noastră de astăzi se îndreaptă către ostenitorii creștini care s-au pornit spre „asemănarea cu Dumnezeu” pe un drum în care diavolul pune multe și mari obstacole – păcate de tot felul care vin atât de la trup, cât și de la lume. Chemarea noastră se îndreaptă către toți ca, „lăsând toate, să urmeze pe Mântui-torul Hristos” și nu „bâlciul deșertăciunilor” din vremea noastră. Să ne rugăm pentru unirea credinței și împărtășirea Sf. Duh! Pr. IONEL FILON, Parohia Lisaura 1 Liturghier, Ed. Institutului Biblic București 2 Arhieraticon, Ed. Institutului Biblic București 3 Proloage, Ed. Mitropoliei Olte-niei, Craiova 1991, pag. 474-475