UN ANSAMBLU ARTISTIC CHINEZ LA SUCEAVA

Sâmbătă, 19 ianuarie 2008, sala mare a Casei Culturii din Suceava fremăta de nerăbdare să înceapă spectacolul mesagerilor artelor străvechiului popor chinez din provincia Sichuan (Sîciuan), situată în bazinul superior al celui mai mare fluviu asiatic Iantzî (Fluviul Albastru), lung de 6300 km. Datoram onoarea de a fi al doilea oraș din România, după București, care găzduia acest ansamblu, amabilității Ambasadei R.P Chineze în România, și Ministerului Culturii și Cultelor din România, dar și faptului că județul Suceava este înfrățit cu regiunea Guizhou din sud-vestul Chinei, spre Vietnam.

 

Spectacolul făcea parte din schimburile culturale, China-România, și era dedicat Anu-lui Nou (agricol) chinezesc și Jocurilor Olimpice care vor avea loc la Beijing. Dintre mediatorii și sponsorii aces-tui spectacol de neuitat se cu-vine să reținem: S.C. Dragonul Roșu S.A.; S.C. Niro Investment; reprezentată de dl Ion Badea, Asociația Femeilor de Afaceri Chineze din România, Fundația culturală Humanitas și câțiva membri suceveni ai Rotary clubului din România: dl Nicolae Bosancu, președin-tele clubului, dr. Mihai Cre-țeanu, universitarul Alexan-dru Băișanu, subrefect al Su-cevei. Personal mi-a dat și prilejul să retrăiesc o călătorie în China, într-un 6 februarie cu satele și orașele generos pavoazate cu prilejul debu-tului Anului Nou tradițional (agricol), sărbătoare mare, când familiile se reunesc, petrec, fiecare zonă având un anumit specific gastronomic și când serviciile și magazi-nele nu prea funcționează. Deschiderea spectacolului a făcut-o „Dansul Leilor”: doi lei din plastic, multicolori, ingenios construiți, urlă și dansează, acompaniați de o melodie dinamică interpre-tată la instrumente muzicale de percuție. Artiști de o vir-tuozitate deosebită, din elita Operei din Sichuan continuă programul cu un potpuriu al operei Chuan, făcând uz de batiste și mâneci lungi pe care le mânuiesc cu un efect scenic impresionant. În China, cultivarea ceaiu-lui este foarte răspândită, iar cultul ceaiului îmbracă cele mai rafinate varietăți. La sud de Shanghai am cunoscut „instrumentele” pentru servi-tul ceaiului (farfurioara de suport, cana și capacul cănii, frunzele de ceai și termosul cu apă fierbinte), dar pe scenă am admirat pozițiile și mișcările elegante adoptate de „maestrul ceaiului”, rol interpretat de tânărul artist Tang Guochao, gesturi cu nume exotice: „Pa-sărea Phoenix dă din cap”; „Copil ce se roagă la Budha”; „Cocoșul auriu într-un pi-cior”. Precizia tânărului care turna apa din ceainic printr-o tijă metalic de circa 1 m lun-gime era perfect congrunetă cu gesturile la fel de elegante ale celor două tinere care nu greșeau să poziționeze la timp, în spațiu cănile, prin maies-toase mișcări în aer. ,,Opt sirene”, șapte în al-bastru și una în roșu, de o rară frumusețe și mlădiere, pe malul unui golf, dansează gingaș ca apa curgătoare iz-butit ilustrată sonor, pe me-lodii chinezești vechi, în dan-sul „Abundența fericirii”, moment care n-ai fi vrut să se termine la fel cum vrei fără sfârșit să fie un vis frumos. ,,Umbrele mișcărilor dege-telor”, arta tradițională a așa numitelor „Umbre chne-zești”, interpretate de artistul Xia Suidong, prin mișcări în-demănatice proiectate pe un ecran rotund iluminat, a uimit prin imagini de câini, păsări, iepuri ș.a., relizate doar prin jocul degetelor de la cele două mâni. Piesele interpretate de Deng Hui, o tânără artistă la instrumente chinezești vechi denumite Erhu, cu o singură coardă, au umplut sala de acor-duri specifice chinezești clasi-ce; Deng Hui este șefa grupului feminin al Filarmonicii din Sichuan. „Visul de la Dun-ghuang”(Budha cu o mie de mâini) este încă un pas către apogeul spectacolui etalând frumusețe, eleganță, tinerețe, sincronizare și mai ales „costume aurite”. Statuia Sfântului Budha este sacră, iar melodia sanscrită solemnă; dansatoa-rele, una în spatele celeilalte mișcâdu-și lateral mâinile, nu în acelși timp, sugerează „o mie de mâini”. Dansul este o odă închinata Sfinților Bu-dhiști pentru fericirea omului de la naștere până la moarte. Dar, tot ce-i prea frumos nu ține mult, încât cu regret, l-am auzit la un moment dat pe dl I. Badea, prezentatorul, anun-țând că urmează ultimul punct din program, „Schimbarea măștilor”, o artă orientală an-tică și plină de mister, devre-me ce într-un timp foarte scurt, artistul schimbă măști de culoare argintie, aurie, roșie, galbenă, albastră, nea-gră și verde fără ca spectatorul să poată surprinde momentul schimbării măștii, a măștii în „stilul Wang Daozheng”, ar-tistul care și-a dedicat toată viața perfecționării măștilor, care produc un puternic efect de scenă. Virtosul artist poate schimba într-o clipă 15 maști tradiționale cântând și dan-sând. Mai mult, el însuși re-lizează manual măști tradițio-nale, talentul putând fi tran-smis doar din tată în fiu. Când tinerii supli ca balerinii, mo-bili ca artiștii de circ, în cele mai frumoase costume, și-au luat maștile, iar sala „în picioare i-a răsplătit prin ne-sfârșite aplauze, am înteles ca „visul chinezesc” a luat sfâsit. M-am bucurat să-l știu în sală pe tânărul sucevean Cătălin Nechifor, abia venit de la Bru-xelles, unde și-a luat în pri-mire din decembrie 2007 pos-tul de parlamentar european din partea PSD Suceava , fiind acolo membru în Comisia de buget. Cred că a venit acasă în mod special pentru această întâlnire româno-chineză pe tărâmul artelor, Domnia Sa fiind și președinte al Filialei Suceava al Asociației de Prie-tenie România-China. A fost o seară memorabilă: altă cultură, a celui mai mare popor din subcontinentul chi-nez, care este parcă o altă lume, o altă planetă, care ni se dezvăluie tot mai mult, în-cât nu-i departe vremea când vom învăța în școli limba chineză. Despre spectacol se mai poate spune că așa ceva ai șansa o dată în viață să vezi, și încă în mod gratuit. Aflându-te în China, cu greu ai avea șansa acesului la un astfel de spectacol; doar prin medierea ambasadei noastre. Dr. IOAN IEȚCU, vicepreședinte al Filialei Suceava a Asociației de Prietenie România-China