Cercetări identitare…(și recurs la dicționar ștefanian)

24 ianuarie. Unire, peste tot. De la cujet, la… corazon. Peste tot. Și fiștecare cu sărbătoarea lui. 24 ianuarie. Hai într-o clasă de liceu – liceu cimitir al tinereții mele… Intru la o clasă de fete, a XI-a F. Un singur băiat în peisaj, Claudiu. Pentru… echilibru?! Normal, într-o salată nu pui numai… ulei & ulei. E joi și e bine. Unirea își face treaba ei. Iar cei de-a XI-a (prof. dirig. Domnica Oniga), de la Ștefan își fac treaba lor. E oră de poveste, chiar așa. S-aud pe unu’ că nu-i plac poveștile! Și-am povestit. Despre ce?! Ai nițică răbdare și te uită în aval. Vezi să nu te clatini, să nu amețești, amice! De înălțime, de adâncimea lor…

 

Boboci în floare… E superb. SOARE. Bucurie. Speranță, căldură în suflet. Petruța se nevoiește a fi cât mai liniștită. Luminoasă! Și… e! Și bună cu cei din jur, că… se vede. E superb. E soare. E FLOA-RE. Cu cârdul ei de sinonime: puritate, gingășie, naturalețe. De fapt, e viața noastră. Ca o floare!? Cine știe?! La început suntem cub toții niște boboci de floare. Apoi, apoi creștem. Înflorim. Da, înflorim, Andreia, prin realizările și bucuriile noastre. Spre sfârșitul vieții – vai! – ne ofilim și murim. Ata ete. În urma noastră rămân rădăcinile, semințele – picături de dumnezeire ce vor lua altă formă, dar vor străbate același proces. E soare, e floare. E poveste. E Anca. Sinonimă cu SPE-RANȚA. Fără o licărire de spe-ranță nimic nu se poate, cea mai neînsemnată fărâmă din ea poate da contur. Speranța. Suntem noi. E VIAȚA! E! E-hee. Ou sont les neiges d’an-tan?! Și s-a dus, dulce minune, odată cu Aaa, Anca. Cu… ÎNCREDERE! Da, încrede-re. În-cre-de-re! Nimic mai mult, nimic mai puțin. Fără ea m-aș fi pierdut de multă vreme. Am încredere în mine, în primul rând; am învățat să am încredere în alții, iar cei dragi au avut încredere în mine. Bravos, Diana, a vânătorii zeiță! Încrederea ajută să trecem peste multe momente grele în viață… Suntem în aer… AER, AER, clamează viețuitoarele. Că, ăă, al’minteri, vorba Soniei: există lucruri pe care nu le vedem, nu le simțim, nu au gust și nici miros, dar sunt vitale pentru noi. Trebuie să învățăm să vedem și nu doar să privim. Sure! Așa e, Sonia! So is. FAMILIE. Sau Adriana, Adriana. Care acordă o foarte mare importanță familiei. Cum de ce?! Pentru că for-mează, personalizează. Îndru-mă. Îți destăinuie, într-o oa-recare măsură, destinul. E baza care te marchează întrea-ga viață. Singura care te spri-jină și te ajută, necondiționat. Singura în care poți avea în-credere. Cea mai importantă pentru mine și cea care dă sens vieții. LIBERTATE! Libertate… Totuna cu fericirea?!, cum spune Irina. Vreau să ies din întuneric, să zâmbesc fără teamă, să nu-mi fie frică de ziua de mâine, să nu-mi fie frică să spun cu voce tare ce am în suflet și în minte. De-acord! Natural! E tot ce-mi doresc… Lumea a înnebunit… ARTA. Artă, artă vrem ostași! Unde să-i mai găsești la ceasul de față, că toți mi-ți-s confiscați de fugăreală după parale & glorie, avere și putere. VAX! Dar arta… Andra Andreea spune lucrurilor pe nume. Fără de artă am înnebuni (Și așa lumea a înnebunit!). Important e să știi cine ești, ce poți face și ce anume ai/porți în sufletul tău. Ființa umană se completează prin creație. Așa sunt și eu: o pictoriță, o graficiană cu experiență, care vrea să se afirme prin muncă, prin talent și prin ambiție. JUST! Iubiți Lumina și veți obține aur (în spiritual). Și sănătatea, și frumusețea, și puterea, și înțelepciunea, și iubirea, și libertatea. Și. VESELIE. Toot o veselie prin viața Mihaelei. O reprezintă cel mai bine. E sociabilă, mereu cu zâmbetul pe buze, da’… vorbește f. mult! Hmm! Nu îmi place să fiu o persoană tristă și să mă plâng, de aceea mereu privesc spre partea bună a lucrurilor. Fain! Jucăriile ei?! Natura, vara, verdele, soarele…, tot ce-i frumos. O deprimă zilele mohorâte, da’ îi face plăcere să-i facă pe cei din jurul ei fe-ri-ciți! Da: Îmi place să fiu veselă. O.K. Așa să combați și pe mai departe, Mihaela, Mihaela. SOARE! Lumină și căldură. Când sunt tristă, mă gândesc că nimic nu trebuie să mă întristeze. Și atunci o rază de lumină încolțește în sufletul meu (o voce din a XI-a F). PESIMISM. Mă caracterizează pesimismul foarte mult, deși nu sunt mândră de acest defect (dacă îi pot să-i zic așa). Ei, aș! Aș dori să mă schimb și sper să reușesc să nu mă gândesc doar că se poate întâmpla rău. Nasol și la ce auzim mai la vale… O persoană pesimistă își trăiește o parte din viață cu frică și nesiguranță și se consumă din multe nimicuri… Așa suntem croiți. Și ilustrul Cioran, scepticul Parisului, tot așa era croit. Și cee, Mihaela-Mihaela, a fost rău?! Fericirea e o mașină… FERICIREA. Cu Andreea. Care Andreea vede, acilea, un tărâm tămăduitor, un ideal spre care toți aspirăm. Unii o ajung, alții trăiesc o viață întreagă doar admițându-i prezența în destinele altora. E soarele, mângâierea la care jinduim cu toții. E… ee… cel mai greu de obținut. E o mașină cu viteză unică, în care toți ar dori să urce. O mașină condusă de destinul care, uneori, zâmbește, alteori, nu… Un apogeu?!… Arta de a ZÂMBI. Cu Alina. Un fel de… episod din fericirea pe care cu toți o căutăm. Un zâmbet nu costă nimic, dar înseamnă enorm. Un zâmbet atrage alt zâmbet, aura în care plutesc sentimentele pozitive. Oglindește sufletul. Pe… eticheta mea scrie: zâmbet! Simt că mă definește cel mai bine, deoarece încerc să rup în fiecare zi mici bucăți… CUNOAȘTEREA VIVIANEI. Miroase a… păpușă stricată, cu ochii căzuți înăuntru, vorba cuiva. Și chiar dacă nu generează decât satisfacție de moment, surogat al fericirii, cunoașterea subzistă în fiecare dintre noi, ca efect advers al păcatului originar… Lumea este expresia mea… Eu sunt expresia lumii… LUMINA. Lumină lină, zice Arghezi. Ștefănița o spune cu gurița ei, în felul ei: Dumnezeu este lumină și lumina este viață, iar a trăi în lumină înseamnă a trăi în Dumnezeu. O viața fără Dumnezeu ne duce ireversibil la cufundarea eternă în inima putredă și luciferică a satanei… SUFLETUL. Sufletul Mariei. Într-o lume așezată în principal pe material, pe palpabil. Sufletul este ușor neglijat. Bineînțeles, avem nevoie și de partea materială, însă, să nu uităm că aceasta ar trebui să vină ca un bonus, după ce sufletul se simte împăcat… Un copil zâmbește de 155 de ori pe zi… EGOISM. Care glăsuiește nasol. E bine să fim egoiști, întreaga lume este așa. Și trage de noi din toate părțile… Egoismul cred că mă ajută să da din coate și să ajung acolo unde vreau și unde mi-am propus… Faină trebușoară, anonimule, anonimo! PRIETENIA (după Miriam). Lucru foarte important. Să-l iu-bești pe cel de-aproape ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. Pentru mine prietenul este ca un al doilea eu. Se spune că nu există lucru mai trist în lume decât acela de a pierde un prieten… Mulțumesc pentru persoanele speciale din viața mea și știu că ele au pus amprenta în sufletul meu pe care nu le voi uita niciodată… ZÂMBETUL Adelinei. E cald, e bucurie, e lumină. Viața e stresantă, dar nu trebuie să ne sfiim a zâmbi. Nu trebuie să treacă o zi fără să oferim cel puțin unul din zâmbetele noastre sincere. De câte ori poți face asta într-o zi? Handbal… ECHILIBRUL lui Claudiu. Lumea este suprasaturată de rău, iar noi ne împingem propria specie către extincție. Dacă nu învățăm să anulăm răul făcut printr-o faptă bună riscăm să ne autodistrugem. Ca ființe spirituale și raționale. Și… SĂNĂTATEA Cristinei. Există o veche zicală care sună în felul următor: Dacă omul e sănătos, pe toate le face. Sănătatea este un dar, nu toți oamenii au darul acesta. O sănătate distrusă – o viață distrusă, eșuată… HANDBAL. Cu Daria. Dacă aș fi avut o fată, așa aș fi vrut să o cheme. Daria! E numele bunicii mele. Dar Daria din povestea de astăzi e cea iubitoare de handbal, de ce nu! Mă relaxează și mă reprezintă. E un sport dinamic care mă ajută să îmi consum surplusul de energie. Una paloma blanca… STĂPÂN. Stăpânul inelelor e, acum, Smaranda. Smărăndița din povestea șturlubatecului humuleștean. Ia să auzim: „Mă simt stăpâna propriii mele ființe. Bineînțeles, nu pot fi stăpâna lucrurilor din împrejurul meu. Niciodată n-am să stau după nimeni sau mai ales ca acel cineva să mă conducă. Niciodată n-am să mă rog de nimeni, dacă acel nimeni nu dorește același lucru ca și mine. Îmi stă în caracter să fiu tare în sinea mea, deși tot ce se învârte în juru-mi mă face să las garda jos și să cedez, ajungând la dezamăgire”. OBSCURITATE. Consider aproape tot din jurul meu că e obscur; sunt puține lucrurile de care poți fi sigur. Refuz să accept faptul că nu voi putea ieși din obscur. Cuvântul mă definește, pe măsură ce cunosc mai multe realizez că am tot mai multe de descoperit și umbra se întinde pe o masă tot mai mare. Evelina. IUBIREA. În Biblie găsim citatul: Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți! După Elena, este foarte important să iubești. Trăiești prin iubire, respiri prin iubire, ai fost conceput prin iubire și ai rezultat ca un fruct al unei iubiri posibile. Pentru că există și iubirea imposibilă… Iubirea suntem noi. PRIETENI. Iubire. Încredere. Respect. Distracție. Relaxare. Mă simt bine și plină de viață, ei mă fac mereu să uit de probleme și să văd doar partea luminoasă a vieții. Mereu am avut prieteni adevărați. La rândul meu, știu să fiu o bună prietenă cu cei care merită. Iscălește Andreea. PORUMBELUL. Sufletul omului. Dorința de libertate și ascensiune. Sentimentul de zbor și plutire generat de starea de fericire maximă. Apogeul fericirii îl atinge orice persoană când este îndrăgostită, când iubește și împarte iubirea în jurul său. Cine a spus asta?! Hîî?! End-ul… Asta a fost hora unirii, jucată, în felul nostru, joi, cu clasa a XI-a F de la C.N. „Ștefan cel Mare” din Suceava. Trei pași la stânga binișor și alți pași. Cântece patriotice, identitare. Izvorâte din… dicționare. Și jocuri-jocuri, sălbatice… focuri pe sârmă. Investigații, sondări, cercetări prin ființele lor. Tot atâtea prilejuri de uimire. Și interogații. Sporite și îmbelșugate cu lumină. Cu jocul, cu focul. Toate la vremea lor. E Ianuar. Hai să mai dăm o dată… mână cu mână… Că doar viața (subțire ca ața) e scurtă. Și frumusețea (frumusețea!?) tre-că-toa-re… A notat DUMI BRAD