Pe valea Siretului, în apropierea unui fost pod de pe raza comunei Zamostea, în vara acestui an, și-a întins cortul o șatră de țigani căldărari. Cu cățel, cu purcel, cu mârțoagă și alte acareturi, nomazii au locuit, aici, câteva luni bune. Nu răsărea bine soarele și bărbații începeau lucrul, vrând, parcă, să dea un bun exemplu și multor săteni din zonă. Se auzea bătutul tablei pe nicovală până hăt departe. Spre amiază, toți membrii familiei luau obiectele confecționate cu sârg, în spate, și cutreierau toată comuna, până vindeau marfa. Pe bani, pe alimente, pe orătănii. La începutul lunii septembrie, și-au strâns catrafusele, și-au luate zecile de găini și rațe adunate prin trocul făcut cu cazane, ceaune, tigăi și câte altele lucruri și au plecat. Unul dintre ei spunea că ar mai sta, că e vad bun, dar trebuie să meargă copiii la școală.
Mircea Sfichi
După crima odioasă comisă în Italia de un conațional de-al nostru, Romulus Nicolae Mailat, de origine romă, și în țara noastră semințele xenofobiei au început să încolțească. Mesajele venite de la telespectatori și afișate, duminică, pe un site al unui post central de televiziune m-au îngrozit. Cineva scria că „țiganii sunt buni numai morți, iar noi trebuie să-i facem pe toți să fie… buni”. Ins fără minte! Țiganii nu trebuie băgați toți în aceeași… oală. Vrem, nu vrem, ei sunt conaționalii noștri, iar unii dintre ei chiar merită tot respectul. Modelarea lor, asigurarea unui nivel de trai de minimă decență i-ar scoate din mocirlă. Din păcate, guvernanții noștri nu au vreme pentru așa ceva. Ei își văd, cu sârg, de bunăstarea lor.
Comentarii