Veșnică pomenire, eroule !

Satul Păiseni și-a petrecut ieri eroul pe ultimul drum. Sublocotenentul (p.m.) Ioan Grosaru se va odihni de acum lângă monumentul ridicat în memoria soldaților din sat căzuți în cele două războaie mondiale. Pe placa pe care au fost trecuți ostașii ce și-au pierdut viața între 1916-1918, 1940-1944 și cei care au murit după război va apare acum și… 2007, an în care un fiu al satului a murit, dar de data aceasta pentru pace, pacea altora, departe de casă, în Irak. Asociația „Cultul Eroilor” îi va face, la locul de veci, un bust, până la anul de Ziua Eroilor, și numele său va fi pomenit ori de câte ori se va vorbi despre sacrificiu, curaj și datorie ostășească. Avea doar 35 de ani și o întreagă viață înainte.

 

Sute de lumânări au ars ieri spre amiază lângă catafalcul străjuit de patru soldați de gardă, în curtea bisericii din Păiseni. Fiecare însemna o lumină pentru ca bravul ostaș să poată vedea spre lumea celor drepți și buni, în care va merge cu siguranță, pentru că drept, bun și sensibil a fost cât a trăit alături de familie, de camarazii de arme și de prieteni. La mormântul său s-au tras trei salve de onoare și s-a cântat Imnul Național al României. „Odihnește, Doamne, sufletul robului tău !“ Slujba de înmormântare a început la ora 12 și n-au ajuns pe deal la biserică doar sătenii prea bătrâni ca să o mai poată face. Aproape toată suflarea satului și-a luat rămas bun de la Ionică, cel despre care unii au înțeles abia ieri ce soldat și ce om deosebit a devenit după ce a plecat de acasă. „Odihnește, Doamne, sufletul robului tău!”, au citit preoții din sfintele orânduieli și mulțimea de oameni, fie cei din sat, fie militari, s-a rugat pentru suceveanul ce și-a dat viața luptând pentru pace, sub culorile drapelului patriei. Mama, cele cinci surori și alte rude, siluete cernite cu privirea stinsă, strânse una în alta în aceeași jale pentru cel dus, au ascultat toate cu ochii parcă secați de lacrimi. Camarazii din Irak au trimis celor de față un ultim mesaj, în care l-au descris așa cum l-au văzut lângă ei în fiecare zi, în clipele de destindere sau în misiunile în care își puneau viața în pericol. „Un camarad pentru toți colegii săi, un oștean cumpătat, cu o educație simplă și sănătoasă, o îmbinare a inteligenței și sensi-bilității bucovinene cu mândria și verticalita-tea unui bănățean, a fost cel care avea întot-deauna o vorbă bună, o încurajare sau dispo-nibilitate de a-și ajuta aproapele, a avut întotdeauna calmul care dădea încredere și privirea blândă a ochilor profunzi care vedeau mai departe decât orizontul”. L-au perceput frumos ca militar și coleg și i-a uimit sufletul de poet al camaradului lor, care, în cuvinte simple, reușea să compună versuri ce comunicau mai mult decât se putea citi. „Mai desenez un cântec pe cerul tuciuriu/ Apoi desaga-n spate s-o scutur la plecare/ Ce mi-a plăcut adesea-n viață? Acum știu/ Cu aripi de țărână să zbor învins spre soare”, scria soldatul în poezia “Capăt de drum”. S-au citit mesaje din partea Armatei, pline de bun-simț, de omenie și respect, cu durere împărtășită din tot sufletul, dar în care s-a po-menit și ce înseamnă de fapt viața unui militar plecat în misiuni. “Militarii luptă pentru liber-tate. Sacrificiul lor suprem ne amintește însă că obținerea libertății se face cu reale și crude riscuri”, a spus gen. lt. dr. Teodor Frunzeti, șeful Statului Major al Forțelor Terestre. Ioan Grosaru a murit pe 21 septembrie, spulberat de o bombă în Irak Sublocotenentul post-mortem Ioan Grosaru s-a născut la Fălticeni, pe 24 octombrie 1972, fiind al patrulea dintre cei 7 copii ai părinților lui. S-a „lipit” de haina militară după ce a fost luat în armată și a ales să-și facă din asta o carieră. În anul 1995 a intrat în Batalionul 32 Infanterie „Mircea” din Timișoara, Banatul devenind a doua sa casă. A pus „osul” la treabă și s-a dovedit un bun ostaș, calificativele sale fiind mereu foarte bune. Astfel, în anul 2005, Grosaru a participat în cadrul Forțelor Interna-ționale de Securitate din Afganistan, alături de „Scorpionii Roșii” din Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, la operațiunea de asigurare a securității alegerilor din acea țară. A venit de acolo decorat cu medalia „NATO – non article V”, în slujba păcii și a libertății. Anul acesta, în august, a plecat în Irak cu Batalionul 32 Infanterie “Mircea”, din Timi-șoara, iar vineri, 21 septembrie, în apropiere de localitatea Talil a căzut la datorie. În timpul unei misiuni de patrulare, TAB-ul în care se afla ca mitralior, împreună cu alți șase militari, a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat și a luat foc. Suceveanul Ioan Grosaru, care se afla în turela transportorului, a așteptat să fie evacuați cei șase camarazi, dar când a dat să iasă și el, muniția din TAB a explodat, omo-rându-l, la numai 35 de ani. Actul terorist a spulberat atunci și visul lui Ionică de a deveni militar de carieră, și gândurile lui de însură-toare, și sprijinul pe care el l-a dat mereu în toți anii de militărie familiei. Nici salvele de onoare, nici marșul funebru al alămurilor militare, nici chiar zgomotul șenilelor tancurilor ce patrulează încă în Irak nu au putut acoperi ieri tânguirea „Veșnicei Pomeniri” și nici strigătul surorii sale: „Unde pleci, Ioane”?.