Dezastru pe piața forței de muncă

Interviu cu directorul executiv al Agenției pentru Ocupare și Formare Profesională, CONSTANTIN ȘUVĂR
Sucevenii, și nu numai, se află în cea mai mare criză a mânii de lucru de după Revoluție încoace. Tinerii noștri au plecat să lucreze în UE, speranța României rămânând la indieni, pakistanezi sau moldoveni
– Domnule director, există o criză a forței de muncă în județul Suceava?
– Fără îndoială, există o criză a forței de muncă la nivelul județului Suceava. De altfel, aș extrapola acest răspuns și aș spune că, din discuțiile pe care le am și cu ceilalți colegi din țară, criza forței de muncă se manifestă la nivel național. Poate pentru prima dată, Guvernul României recunoaște că există o criză a forței de muncă și caută soluții pentru atenuarea acesteia. Se pare că a și găsit două asemenea variante. Una este cea referitoare la forța de muncă din mediul rural, respectivul potențialul trebuind mult mai mult identificat și valorificat. Pe de altă parte, este vorba despre tinerii absolvenți. Aș veni și aș spune că, chiar pe parcursul învățării, ar trebui umblat la mentalitate, asupra a ceea ce înseamnă muncă. Și anume, un ban se poate câștiga și în România, nefiind, neapărat, valabilă sintagma „plec în afară” și vin, de acolo, cu bani. Sumele respective, de multe ori, nu sunt peste nivelul celor ce ar putea fi obținute în țară.
 

– Care sunt sectoarele din județ în care se manifestă o asemenea criză? – Criza afectează toate sectoarele de activitate. Există criză de ospătari, manageri asistenți, sudori, tâmplari, electricieni, tinichigii. Și, să numai vorbim despre cei cu studii superioare. Este vorba despre meseriile de inginer constructor, inginer mecanic ș.a.m.d. Cele mai afectate sectoare sunt cele ale confecțiilor, industriei lemnului, construcțiilor și chiar sectorul terțiar, al prestărilor de servicii. Poate nu lipsit de importanță este și faptul că, deși formăm profesional persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, acestea nu se regăsesc și pe piața muncii. Când este vorba să muncească efectiv, ele nu mai au aceeași dorință și ambiție. Absolvenții nu se îndreaptă spre locurile de muncă oferite, esențiale fiind două aspecte. În primul rând cel legat de mentalitate, care ține de câștigul imediat. Deși instituția noastră face destulă consiliere, atunci când se prezintă la un angajator, prima întrebare este cea referitoare la salariu. Pretendentul la o slujbă nu se interesează de condițiile oferite, programul de lucru, competențele personale vizavi de pretențiile ridicate etc. În al doilea rând, poate nici educația nu este cea pentru muncă, nici în familie, nici în școală. Este o părere personală, nu susțin că acesta este adevărul suprem. Dar consider că, și aici, ar mai trebui lucrat. Este esențial să se înțeleagă că trebuie pornit cu ceva, chiar dacă este vorba de un salariu mai mic. Dacă patronul vede că angajatul este atașat firmei, că depune interes, sigur că va umbla și la salariu. – Care ar fi cauzele crizei de mână de lucru? – Cauzele ar fi mai multe. Una deja am menționat-o și se referă la acea mentalitate față de muncă. O a doua este cea care ține de nivelul scăzut al salariilor care, cu siguranță, va crește în următorii ani. Însă, mergând pe o logică extrem de simplă, nu se poate face un salt brusc. Sigur că și patronul și-ar dori să dea și 30 de milioane de lei vechi pentru a stabiliza forța de muncă, să aibă cine să lucreze pentru el. Ridicând ștacheta foarte mult, riscă să intre într-o zonă de nerentabilitate, iar în loc să investească, să creeze locuri de muncă, ține marfa pe stoc, iar produsele respective nu se mai vând. Există acea concurență de piață care, până la urmă, trebuie să funcționeze. Pe de altă parte, vom intra într-o altă zonă în care investitorii se vor feri să vină în România din cauza crizei forței de muncă. Pentru că, în Uniunea Europeană, sunt identificate circa 25 de milioane de locuri de muncă deficitare și, deja, ne orientăm înspre forța de muncă din alte țări. – Ce ne lipsește domnule director? – Intervine aici și migrarea forței de muncă; peste granițe sau înspre locuri mai bine plătite din sudul țării plecând mai ales tineretul. Din 1990 și până în prezent, cei care erau pe meserie au îmbătrânit și au ieșit la pensie. Acum se constată și ritmul mult mai intens de lucru, au apărut utilaje performante pe care nu mai pot lucra, precum calculatoare și mașini cu comandă numerică. Noi nu ne-am plâns niciodată de lipsă de lăcătuși, constructori, fierari-betoniști, tinichigii, mecanici, dar iată că aceștia au dispărut acum. Elevii, tinerii de astăzi, nu mai manifestă nici acel interes pe care noi îl știm că era cândva. Stăruința, sârguința și competiția inter-personală nu mai sunt, parcă, cele care ar trebui. – Cred că, în acest sens, o parte de răspundere revine și sistemului de învățământ… – Este corect și, aici, se poate vorbi de lipsa unei strategii, măcar pe termen mediu. Inexistența acesteia își pune amprenta pe formarea profesională. Se formează oameni la întâmplare, nu se știe încotro se vor îndrepta aceștia și nu se cunoaște cererea de pe piață. Astfel, se cheltuiesc bani, iar când vine vorba despre plasarea forței de muncă, se constată că aceasta nu este în concordanță cu cerințele. Abia atunci se constată că s-a muncit degeaba. – În județul Suceava există tendințe pentru „importul” de forță de muncă din străinătate? – Da, există această tendință. Chiar zilele trecute am avut o discuție pe această temă, solicitantul fiind interesat de procedura de urmat pe această cale și documentația necesară pentru a aduce forță de muncă din Bangladesh. Întrucât, se pare că nici China nu mai este o soluție. Au început să se ridice salariile și la ei în țară și nu mai vin în România pentru 300 de euro pe lună și, altfel, trebuie căutate alte debușeuri. Acestea ar putea fi pe relația Bangladesh, India, Pakistan și Republica Moldova. – Au crescut salariile din județul Suceava ca urmare a lipsei de lucrători? – Au început să crească. Foarte mulți patroni apelează la AJOFM și cer, spre exemplu, un sudor, în condițiile pentru care se obligă să dea 8 milioane de lei vechi în mână, bonuri de masă, plătind chiar și contravaloarea transportului. Deci salariile au început să salte, cât de mult este posibil, în așa fel încât respectivii angajatori să-și poată duce la îndeplinire angajamentele din contractele pe care le au. Firmele sunt interesate să-și păstreze forța de muncă și, ca atare, au început să crească și remunerațiile. – Există în județ firme care se ocupă cu recrutarea și plasarea forței de muncă? – În primul rând este vorba chiar despre Agenția Județeană pentru Ocupare și Formare Profesională. Prin trecerea Oficiului pentru Migrarea Forței de Muncă în subordinea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, noi suntem abilitați să primim dosare pentru plecări în străinătate. Există o documentație întreagă care se depune la instituția noastră, solicitanții vor fi preluați în baza de date locală, iar informațiile vor fi transmise OMFM. La rându-i, acesta din urmă va lua legătura cu angajatorul străin, care programează întâlnirea de selecție care, în condițiile unui mare număr de interesați, se face chiar la AJOFM Suceava. Pe de altă parte, și noi, dacă există inițiativă de pe plan local, punem la dispoziție documentația necesară, solicitările se introduc în baza de date și se așteaptă întâlnirea cererii cu oferta de locuri de muncă în străinătate. Și ca să revenim la întrebare, sincer nu am la cunoștință de existența unor firme particulare care ar face o afacere din recrutarea și plasarea forței de muncă. Însă în condițiile desfășurării unei activități în condițiile legii, nu ar fi nimic rău în aceasta. Dacă nu sunt, vor apărea. Din totdeauna am gândit că este bună concurența, chiar și în acest domeniu. Esențială este însă și informarea și orientarea solicitanților, iar cine face mai bine acest lucru, se va bucura și de succes. – De ce pleacă românii să robotească în străinătate? – Pentru munca în străinătate sunt căutate toate categoriile de personal și de meserii. Angajatorii externi solicită orice. Sunt căutații ingineri, manageri, dar din nefericire nu avem. Deci este o criză aproape totală de forță de muncă, inclusiv de cadre medii calificate. Pe plan județean, cererea de forță de muncă este evident mare, în toate domeniile. Dar, din păcate, nu avem ofertă din partea mânii de lucru. Mâna de lucru nu răspunde decât foarte greu. Nu aș vrea să greșesc foarte mult, dar cred că și munca la negru reprezintă o problemă. Altfel, nu pot să îmi explic de ce ar sta un om în toată firea acasă și nu ar merge la muncă, în condițiile în care i se oferă o slujbă conform pregătirii.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: