Surpriza Guriță

La început, transferul suceveanului Mihai Guriță de la Farul Constanța în Ghencea a fost tratat ca o glumă. Nu am degete la mâini să număr câți l-au luat pe bietul fotbalist peste picior, comparându-l ironic cu Larsson sau cine știe ce alte idei s-au mai vehiculat.

 

Deși aproape de retragere, Guriță nu încetează să impresioneze. Îl știm cu toții din meciurile sale de la Farul. Ambițios, muncitor și cu un caracter impresionant. Acesta este “veteranul” transferat de Steaua în pauza compe-tițională. Mai mult decât atât, ne mândrim cu el pentru că este sucevean de-al nostru și, alături de Goian, va demonstra, cu siguranță, că fotbalul bucovinean produce talente. Nu mai poate fi vorba doar de talent pentru că ambii jucători și-au demonstrat valoarea. În cantonamentele “roș-albaștrilor” din străinătate, Guriță a tras din greu, ca un “puștan” dornic să își demon-streze calitățile. În amicale a fost la fel de activ, muncind iarăși din greu, așa cum o făcea pe vremuri pentru “rechini”. Chiar dacă are o vârstă la care alții își fac planuri de antrenorat, Guriță poate fi omul decisiv al Stelei. De ce? Pur și simplu pentru că vrea și pentru că și poate. Expe-riența (peste 300 de meciuri în prima Ligă) și dorința pe care le are îi pot da aripi. Chiar dacă nu va fi titular, eu îl văd rezerva minune a lui Hagi. Pe final de meci, proaspăt, poate da peste cap orice apărare. Poate părea un elogiu, poate părea subiectiv, dar timpul va spune dacă am sau nu drep-tate. Singurul care poate să-mi confirme sau să-mi infirme vorbele rămâne chiar Guriță…