Rutină și speranță

Oricât de sarcastic am privi viața care se desfășoară lângă noi, oricât ne-am închipui că suntem irepetabili, ignorarea sărbătorilor pe care le marchează comunitatea nu face decât să ne sărăcească sufletul. Dacă orașul în care trăim este în sărbătoare, înseamnă că trebuie să ne oprim puțin din treburile noastre și să ne bucurăm. La urma urmei, momentele noastre de seninătate sunt din ce în ce mai fragile. Iată că desfășurarea evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Municipiului ne poate scoate măcar câteva ceasuri din cotidian. Vom avea prilejul să admirăm din nou dansatorii, vom avea răgazul să ne cumpărăm un vas de ceramică sau – de ce nu? – o pălărie de soare și, pe fiecare din aceste obiecte, ar trebui notat anul în care am făcut achiziția…

 

Căci timpul tace și trece… În orgoliul nostru nebun nu ne dăm seama că într-o zi nimic din aceste bucurii mărunte nu va mai exista sau că oricum noi, poate, nu vom mai fi în stare să savurăm frumusețea clipelor. La 6 iulie, Rădăuțiul este din nou în sărbătoare și noi, îndârjiți, spunem că nimic nu s-a schimbat de anul trecut. Sub diferite forme, alergăm de la masă la pat, într-un univers trasat de valorile materiale, păcălindu-i pe cei apropiați, înșelându-ne pe noi înșine, uitând că schimbarea majoră s-a produs, uitând că în definitiv suntem cu un pas mai aproape de moarte. Rutina ne-a putrezit sufletul. De fapt, am scăpat din vedere cu toții că pentru a fi fericiți avem nevoie de foarte puțin. Cine are prea multe bunuri, se spune, are și griji multe… Și chiar dacă la Zilele Municipiului nu ne vom cumpăra mare lucru, în definitiv, atmosfera de sărbătoare nu ne costă nimic…