Lung îi drumul laptelui

Zona de munte reprezintă 30 la sută din suprafața țării și cuprinde 28 de județe și 824 de localități. De o parte și de alta a arcului carpatic, trudesc circa 2.000.000 de producători agricoli, așa-ziși fermieri. Creșterea animalelor, moștenire de la daci, a fost, este și va deveni o preocupare de seamă, aducătoare de venituri, pentru un important segment al populației rurale. Județul Suceava, prin suprafața mare de pajiști și prin hărnicia locuitorilor, a deținut și deține cel mai mare număr de taurine din țară.

 

Însă adevăratul crescător de taurine va trebui să facă pași mulți pentru a se adapta la exigențele normelor U.E., iar activitatea din acest sector să fie profitabilă, aducătoare de bunăstare. Laptele, aliment complet ce conține o mare cantitate de proteine indispensabile vieții, trece printr-un amplu proces de fabricație, rezultând o diversitate de sortimente, iar calitatea ecologică a acestuia va trebui să-și găsească locul cuvenit pe piața laptelui în condiții de igienă și la prețuri care să acopere costurile și să asigure și un anumit venit, în limitele cotei naționale de referință alocate României urmare a negocierilor de la Bruxelles în domeniul agriculturii. Cota de lapte a devenit o enigmă pentru mulți așa-ziși fermieri, motiv de dispută între colectori și fermieri, pe de o parte, iar pe de altă parte, între producători și procesatori, întrucât, din lipsa de informare a celor în cauză, unii au rămas fără cotă sau au cotă mică față de ceea ce produc, laptele de la ei nefiind preluat la procesare, alții au o cotă prea mare și le este frică să nu fie penalizați. Legislația este stufoasă și greoaie și, în ace-lași timp, instabilă, măcinând nervii producătorilor. Lăsând la o parte prețul, care este cu mult sub valoarea lui reală și nu acoperă nici măcar costurile, laptele a generat o adevărată dispută și un război al nervilor. Nefiind explicată pe înțelesul unor oameni cu mai puțină știință de carte, unii au considerat cota obligatorie ca ceva de sorginte comunistă și nu ca un drept de valorificare a acestui produs, și astfel s-a creat această confuzie, care trebuie să-și găsească o finalizare. Problema gravă este că prețul de livrare al laptelui către procesatori nu este negociat, ci impus. Sunt puține structuri asociative care să apere drepturile legitime ale fermierilor, s-a renunțat la subvenția clasică, de a se acorda subvenție pe litrul de lapte, și s-a introdus o nouă modalitate, printr-o primă de calitate de 0,3 lei/litru, dacă laptele este conform, adică dacă întrunește condițiile calitative – NTG – și celulele somatice. H.G. 141/19.02.2007, act normativ greoi, nu acordă această primă retroactiv, chiar dacă Ordinul ministrului 441/31. 05.2007 a apărut recent. Păcatul mare ce ne paște este lipsa laboratoarelor autorizate, în prezent fiind doar trei astfel de laboratoare, și anume la Dorna Lactate, S.C. Rarăul din Câmpulung Moldovenesc, deci cei doi mari procesatori, precum și la Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. Asta, în pofida faptului că sunt necesare două analize lunar, costul analize-lor ducându-se la peste un milion de lei vechi. Suntem deci în imposibilitate de a efectua analiza laptelui. Așadar, nu se va putea primi acea subvenție din cauza hățișului legislativ, al lipsei unor laboratoare mici și mobile pe lângă centrele de preluare. Din păcate, cu toate că h.g. 765/2005 prevede subvenționarea cu 60 la sută a aparatelor de muls și a recipientelor (tancuri de răcire) de capacități di-ferite pentru păstrarea lapte-lui, fermierii nu pot beneficia de această primă, deși în zonă de mai mulți ani nu se administrează îngrășăminte chimi-ce și am putea obține lapte și derivate ale lui de cea mai bu-nă calitate, competitive pe piață. De aceea, îmi permit să a-vansez următoarele propu-neri: • inițierea unui act nor-mativ pentru acordarea unei subvenții de cel puțin 60 la su-tă, pentru ca fermierii îndrep-tățiți să poată achiziționa a-parate simple de muls, în pri-ma etapă, recipiente pentru răcire și păstrare de capacități mici, de 50, 100, 200, 500 litri lapte, motocositori, tractoare mici și alte instalații și utilaje specifice zonei montane • în prezent, în comerț nu se gă-sesc biberoane pentru alăpta-rea vițeilor, bidoane din inox de diferite mărimi, precum și altele necesare gospodarului, producătorului, fermierului • de fapt, nici noțiunea de fermier nu este suficient de bine înțeleasă. Fermier se denumește și cel ce are o vacă, dar și cel ce deține un lot de 30-50 capete taurine • din 1990 în-coace, prețurile la desfacerea cu amănuntul au crescut considerabil, dar prețul laptelui și al cărnii livrate către pro-cesatori și pentru abatorizare s-a menținut constant sau a înregistrat o creștere nesemnificativă, în multe situații prețul de livrare la producător neacoperind prețul de produc-ție. Iar despre profit nu poate fi vorba decât în rare cazuri. De exemplu, în ianuarie 1990, laptele livrat la fabrica din Câmpulung Moldovenesc, la 3,5 unități grăsime, era plătit cu 2,25 lei, iar fabrica asigura gospodarului tărâțe de grâu la 0,50 lei/kg. Deci cu un litru de lapte livrat se puteau achi-ziționa cel puțin 4 kg tărâțe. În prezent, raportul s-a schim-bat, kilogramul de tărâțe la pia-ța liberă este de 7 lei (RON), iar pe litrul de lapte livrat nu în toate cazurile se încasează 7 lei. Raportul s-a schimbat de la 4/1 la 1/1. Administrațiile publice lo-cale, ca și structurile agricole – DADR, Oficiul de Consultan-ță, Oficiul de Reproducere și Ameliorare și, în mod deose-bit, APIA – trebuie să fie mai aproape de fermier, să se continue practica informării până și a ultimului fermier din cel mai îndepărtat cătun, având în vedere că în județul nostru, datorită structurii topografice și dispersării gospodăriilor în teritoriu, peste 1.000 de locu-ințe nu sunt racordate la rețea-ua electrică, unele nu au radio sau TV, presa apare cu întâr-ziere, darmite să aibă răcitoare pentru păstrarea calității lap-telui și întreaga gamă de unelte și utilaje specifice zonei montane! Totodată, ministerul de resort, structurile agricole din te-ritoriu trebuie să sprijine efec-tiv înființarea de asociații pro-fesionale pe specii de anima-le, să acorde consiliere, în special pe probleme legislative, pentru că numai astfel se vor putea negocia prețurile între fermieri și procesatori, asociațiile având rolul de a proteja și apăra drepturile fermierilor în raport cu toate organele statului și cele din sistemul agriculturii, inclusiv cu patronatele. Alexandru Crăiuț, președintele Asociației Crescătorilor de Taurine „Runc“ Moldovița