Hristos s-a oprit la Hreațca

Zi de sărbătoare, decembrie parcă aduce Paștele, sărbătoare mare în satul Hreațca, unde anual se sfințesc (și asta de câțiva ani) obiective ale cultului ortodox. Parohia Hreațca cunoaște o revigorare monastică. Râuri nesfârșite de oameni se îndreaptă spre Biserica din Hreațca, eveniment important în acea zi pentru viața satului, a credincioșilor săi. Mă strecor cum pot prin mulțime și intru în Complexul bisericesc. Intru pe sub clopotnița aproape monastică din epoca ștefaniană. Clopotele trase cu un anumit meșteșug îmbie împrejurimile, prin glasul lor divin, la evenimentul de peste zi. Biserica, zidită pe un colnic și mereu împrospătată cu mesajul divin, priveghează mulțimile de credincioși. Țintirimul din dreapta, cu cruci albe, imaculate, sub care zac și mulți prieteni de-ai mei, concurează cu cele văzute la mănăstirile bucovinene. În stânga, casa parohială, clădire semeață cu parter și etaj, vis de împlinire al părintelui. La parter, prăznicarul, cu toate dotările ce țin de modernitate – sală de mese, bucătărie, veselă, recipiente pentru alimente; la etaj, locuința persoanei ce păstorește obștea.

 

Doar la câțiva metri de casa pa-rohială, un șir lung de scări în zig-zag te conduce la o cruce imensă de pe Dealul Mărfii (toponim bizar, nu-i așa?). Luminile crucii se văd în nopțile de smoală chiar din bal-coanele sucevenilor de pe Dealul Zamcei. Simbolistica urcușului și a mo-numentului este inclusă în parabole, pe care părintele a știut să le consti-tuie în pilde. Dar ceea ce impresio-nează în acest complex religios este locul de sfințire a apelor – Agheaz-matarul –, o locație circulară, întoc-mai ca la o mănăstire. Ziua deosebi-tului eveniment religios avea să se des-fășoare sub semnul sfințirii acestuia. Un sobor de preoți, dintre care amintim nume sonore: preotul Gheorghe Lungu și mai mulți din dinastia Argatu, în frunte cu părin-tele nostru, Liviu Mihăilă, aducea, prin serviciul divin, pe Hristos în mijlocul nostru. Atunci, în acele momente de înălțare, la serviciul divin participau și sute de copii. Vedeam cu ochii minții îndemnul Mântuitorului – „Lăsați copiii să vină la mine!“ – și, ca un făcut, îmi stăruia în minte, în acele momente, titlul unei formidabile cărți pe care am citit-o în anii copilăriei și care, drept să vă spun, m-a fascinat: „Cristos s-a oprit la Eboli“, scrisă de Carlo Levi. Într-adevăr, ca o analogie a celor citite, mi-am șoptit că pentru mine Hristos s-a oprit la Hreațca. Toate acestea s-au petrecut datorită faptului că acum câțiva ani în Parohia noastră a fost numit preotul Liviu Mihăilă, fost student la Fizică, teolog și filosof pe care îl asemuiesc din toată inima cu pă-rintele Nicolae Steinhardt. Dăruindu-se cu toată ființa sa celor sfinte, părintele Liviu Mihăilă a reușit în doar câțiva ani să facă din Parohia Hreațca un complex bisericesc de toată lauda. Dar ceea ce impresio-nează cel mai mult este atragerea în totalitate a credincioșilor spre cele sfinte. Am văzut în acea zi de sărbătoare satul întreg, oameni tineri și bătrâni îmbrăcați în straie tradiționale, cu coșuri sau panere cu bucate de post, precum odinioară, îndreptându-se spre biserică. Mulțimea participantă la acest serviciu divin a fost ospătată în casa de praznice, cu bucate de post. Copiii în jurul preotului au primit dulciuri și iconițe. Săptămânal, în fiecare joi, seara, la Biserica din satul Hreațca au loc slujbe religioase, Sfântul Maslu pentru vindecarea bolnavilor. Seara, târziu, îndreptându-mă spre casă, lumina de pe creasta dealului arată că în preajma ei dăinuie un altar divin, ridicat prin credința și osârdia enoriașilor, îndrumați de păstorul lor, părintele Liviu Mihăilă, că doar și aici, la Hreațca, s-a oprit Hristos. Prof. Mihai Nichita P.S. Din satul Uncești (Bunești), la doar 1 km, întâlniți Complexul bisericesc Hreațca.