Vă salut militărește!

Gata cu sărbătorile, gata cu visele, gata cu bănuții sunând obraznic prin buzunarele colindătorilor europeni! E timpul să redevenim maturi, să luăm viața de piept și să ne trăim onorabil dramul de viață care ne-a fost dată. De Anul Nou, președintele dumneavoastră (că al meu nu mai este demult) a fost bucuros și și-a aruncat cu popularitate haina în mulțime. Dacă ar fi să îi repetăm gestul, ar trebui să aruncăm și noi cu căciula în câini, cum zice o vorbă din popor. Da, trăim prea bine… ca să nu o facem; facturile noastre de toate zilele sunt mici, la telefon poți vorbi gratuit, băncile împrumută bani pentru două sute de ani (cu plata la moștenitor), farmacistele târăsc din stradă clienții și la bagă în buzunar medicamente compensate, soarele luminează și noaptea, iar la mine în cartier toți câinii comunitari sunt pisici siameze. De ce vă uitați așa? Credeți că îmi arde de glumă, mie, un dușman al sistemului?

 

Nu, nu mai glumesc, sunt pur și simplu uluită de euforia integrării și abia aștept să plec în Ucraina, la românii nord-bucovineni, ca să le duc un aer superior, stilat, de Europă. Sper ca pe acolo să fie toate spitalele de nebuni aglomerate ca să nu mă invite nimeni la o ședere în care să-mi tratez entuziasmul. Ei, până acuma a fost cum a fost, am cârcotit cât am cârcotit, dar s-a sfârșit cu arsenicul din cerneală, a venit vremea scrisului dulceag, întrucât un vis pe care l-am visat cu anasâna s-a împlinit. Nu-i frumos să nu fim recunoscători cu marile reușite și să nu ne prosternăm în fața Guvernului… Da, mă aliniez ca la armată și salut militărește Guvernul, care m-a făcut peste noapte un om fericit! Sunt prea bogată, da, sunt o româncă prea bogată sufletește ca să mă mai intereseze niște fleacuri, cum ar fi, spre exemplu, sărăcia și mizeria din unele spitale…