Parastas pentru maica Benedicta

În ziua de 4 noiembrie 2006 s-au împlinit șase luni de când monahia Benedicta (academician Zoe Dumitrescu Bușulenga) a plecat dintre noi la cele veșnice, iar rămășițele sale pământești, potrivit propriei sale dorințe exprimate prin testament, au fost înmormântate în cimitirul Mănăstirii Putna. Cu acest prilej, în acest sfânt lăcaș s-a săvârșit slujba parastasului de către Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Ră-dăuților și de către părintele stareț al Mănăstirii Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic. Printre participanții la slujba de pomenire s-a numărat și doamna Teodora Stanciu de la postul național de radio România Cultural, fost „învățăcel” al maicii Benedicta. Am rugat-o așadar să ne spună câteva cuvinte: Printre participanții la slujba parastasului s-a numărat și doamna Teodora Stanciu, un fost „învățăcel” al Doamnei Academician Zoe Dumitres-cu-Bușulenga și corespondent în prezent al postului național de radio România Cultural, pe care am rugat-o să ne spună câteva cuvinte:

 

– Pe atunci, doamna Zoe Dumitrescu Bușulenga preda la două catedre: „Literatura Universală” și „Eminescu”. A fost un neîntrecut profesor. Nu știu dacă mai există cineva as-tăzi care să mai poată sinte-tiza pentru mințile tinere, în prelegeri susținute la catedră, marea literatură și cultură a lumii. Vorbea cu pasiune despre lucrurile cele mai a-dânci, pe care le reprezenta în imagini originale. Avea în frază acele accente unice prin care, ceea ce era important, cheia înțelegerii unui feno-men literar, cultural, în gene-re, putea fi descoperit. În pli-nă perioadă comunistă, Mai-ca Benedicta preda studen-ților Cuvântul divin, așa cum este el cuprins în Vechiul și Noul Testament. Prelegerile despre Cartea Cărților îi atrăgeau, desigur, nemulțumiri din partea uno-ra dintre colegii de catedră sau chiar din partea studenților. La un examen, de pildă, une-ia dintre studente i-a „picat” „Rolul mănăstirilor în Evul Mediu” și „Tipul uman al dreptului în Biblie”. Făurită, din păcate, în atmosfera ide-ologică a timpului, studenta a pus biletul pe masă și i-a reproșat profesoarei faptul că se ocupă de Biblie și că ei nu-i trebuie această Carte. Doam-na profesoară nu a comentat, dar nici nu i-a dat examenul… Cursurile de Literatură u-niversală ne-au format pe mulți dintre noi, în sensul asi-milării acelui instrumentar critic și, deopotrivă, sufletesc, cu care am pornit la înțe-legerea capodoperelor litera-turii universale. Oricând pu-tem recompune, din ceea ce ne-a oferit Maica Benedicta, tipurile umane din Vechiul Testament, apoi imaginea lumii danteene sau shakes-pearene și, totodată, putem transmite altora ce a însem-nat în primul mileniu creștin, Biserica, pentru Europa Ră-săriteană. Cu această înțele-gere am putut rămâne în lec-tura și asimilarea scrierilor teologice, literare, filosofice… Strălucirea spiritului mai-cii Benedicta avea în centru flacăra credinței. Cât de mâh-nită a fost în momentul în ca-re în Constituția Europei nu a apărut punctul esențial pentru întreaga cultură și spiritualitate a continentului și anume cel referitor la tra-diția creștină! Era convinsă de revirimentul Ortodoxiei ro-mânești, în ciuda atâtor sem-ne potrivnice ei în zilele noas-tre. Când vorbea despre ținu-tul Neamțului, despre Putna, despre Ștefan cel Mare, despre toți părinții Bisericii, trans-mitea celor care o ascultau în-credere, forță, rezistență… Slujba parastasului a fost terminată în cimitirul mănăs-tirii, unde, la mormântul mai-cii Benedicta, au fost rostite ultimele rugăciuni de dezle-gare, prin care cei prezenți L-au rugat pe Bunul Dumnezeu să așeze împreună cu drepții sufletul roabei Sale și să-i facă veșnică pomenire. monah ALEXIE COJOCARU