Ediția din acest an, un real succes

Sfârșitul de săptămână a adus sucevenilor dornici de relaxare… prin muncă multe satisfacții. Iubitorii muntelui și ai pădurii au îmbinat utilul cu plăcutul, demarând o adevărată campanie de cules… bureți. La Sucevița, Moldovița, Ulma, Brodina, dar și spre șes, la Șerbăuți, Calafindești sau Călinești, puteau fi văzute sâmbătă și duminică zeci de mașini parcate la margine de codru. Din când în când, portbagajele autovehiculelor înghițeau fel de fel de sacoșe și săcușori plini vârf cu opintici, opintind umerii bărbaților din Țara Fagilor, care-i cărau în ținută sportivă (cel mai des, marca Bazar).

 

Cunoscătorii spun că în acest an Dumnezeu a fost darnic, ciupercile răsărind după ploile din vară cu ajutorul temperaturilor destul de ridicate din această toamnă. Mulți dintre cei care ne-au povestit despre savoarea și modul cum se prepară bureții (în oțet cei mai mici „cât degetul”, fierți, prăjiți în ulei și sterilizați, uscați pe sfoară sau puși la conservat în sare) au vechi „state de plată” în această activitate, știind „locurile” și „soiurile”. Pentru începători, ei ne-au oferit și sfaturi extrem de utile: anul acesta, indicat ar fi ca debu-tanții să caute bureții în făgașul micilor pâraie de munte (acum secate!) sau în gropile acoperite de frunze, acolo un-de căldura și umezeala și-au dat întâlnire. Dacă pontul s-a dovedit a fi unul dat la derută sau dacă novicele s-a decis doar pentru aerul curat, berea rece și mititeii sforăitori de pe grătar, renunțând la hărnicia celorlalți companioni (adică bătutul barbuncii pe coclauri, vorba aparținându-i), tot se poate alege cu ceva „recoltă”, o parte din oamenii locului scoțând la vânzare, pe drumul de întoarcere al orășenilor, mult doriții „pălărioși” la prețul de 2-3 lei noi (minima și maxima „scorului” ținând de meșteșugul pe care îl are în ale tocmelii cumpărătorul). Concluzia: și cei harnici, și cei leneși (…dar cu „lovele”) pot avea în cămară câteva borcane de zacuscă „pentru la iarnă”. Dar ce spun eu, borcane, că văzut-am cu ochii proprietate personală printre ai mei me-gieși sireteni și ditamai bur-duhănoase butoaie puse la propteală în ocne de sare pentru astâmpărul pântecelor pantagruelice ale unor gos-podari nevinovatele, fragedele ciupercuțe! Cât despre modul în care semenele deținătoare de otrăvuri ale acestora pot fi dibuite pentru a nu pune în pericol onor burțile și restul mădularelor proprietarilor neglijenți sau neexperimentați, se spune că cel mai bine ar fi ca atunci când toate sunt puse la fiert, însoțise-vor cu fire verzi și proaspete de pătrunjel. Acesta din urmă, dacă nu se va întuneca la chip, nici urmă de pericol! În caz contrat, se aruncă toată fiertura (deci, și cele bune, și cele… nebune!). Bine-ar fi ca recipientul să fie de dimensiuni medii. Cu cât va fi mai mare, dacă nenorocul „vă surâde”, direct proporționale vor fi și lacrimile gospodinelor…