Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, înscrisă în calendar în dreptul datei de 1 octombrie, nu trebuie să fie doar un act de celebrare, doar un omagiu adus celor ajunși în această etapă a vieții, când sufletul se hrănește numai cu amintiri, ci și un prilej de reflecție asupra condiției noas-tre de pensionari, de a face mai larg și mai bine cunoscute problemele reale, multe, foarte grele, pe care le au de rezolvat oamenii vârstnici din toată țara. Noi, cei de vârsta a treia, denumiți cei vârstnici, cred că este mai potrivit (așa mi-ar place mai mult) să fim considerați „persoane cu mai multe amintiri”. „Banca Amintirilor” niciodată nu dă faliment; aceasta, datorită faptului că se bazează pe realizările anterioare, așadar pe niște certitudini.

 

Noi, pensionarii de azi, suntem cei care am realizat edificii economice, culturale, sociale, practic am creat o Românie modernă, cu un potențial care a fost invidiat de multe țări din Europa. Nu trebuie să-i uităm pe cei care, zeci de ani, și-au făcut datoria față de țară, față de generația actuală; nu trebuie să uităm eforturile și sacrificiile pe care le-am făcut pentru ca cei de azi să construiască viitorul. În sesiunea ONU din februarie 1991, s-a stabilit ziua de 1 octombrie ca „Zi Internațio-nală a Persoanelor în Vârstă”, iar la 16 decembrie 1991, Adunarea Generală a ONU a adoptat, prin Rezoluția 46/91, „Principiile Națiunilor Unite pentru persoanele în vârstă destinate a le permite să trăiască mai bine în anii câștigați”. Traducerea în viață a prevederilor înscrise în toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme cu subsisteme specifice, capabile să pună în lucrare aceste importante obiective ale organizației mondiale. Din aceste principii a-doptate de Adunarea Genera-lă a ONU din decembrie 1991 în favoarea persoanelor vârst-nice aș aminti: Principiul Par-ticipării, Principiul Independenței, Principiul Integrării, Principiul Autorealizării, fie-care cu zeci de subprincipii și subprograme. Și, la urmă, fa-melic, singurul în care cred, Principiul Demnității, unicul care izvorăște din lumina lă-untrică a fiecăruia dintre noi. Sărbătoarea aceasta, a Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice, ar trebui să prile-juiască guvernanților niște re-flecții. Pentru că, în graba că-tre viitor, ei scapă din vedere dezideratele, cerințele, nevoi-le celor ajunși la această vârstă și nu-și mai întorc privirile spre cei care au construit pre-zentul și o parte din trecut. Prezentul nu poate fi explicat fără cunoașterea trecutului, nici proiectarea viitorului, fără explicarea prezentului. Tot astfel generațiile viitoare își găsesc plauzibilitatea de destin în faptele vârstnicilor de astăzi. Din păcate, prea rar se manifestă nevoia ca, din-colo de a-și căuta rădăcinile în generațiile trecute, să-i omagieze pe cei care au a-dăugat, după puterile lor, trep-te pe scara devenirii umane. Mă bucur că, în acest context, ziarul „Crai nou” găsește spațiu în paginile sale pentru noi și pentru problemele noas-tre. Dincolo de constrângerile lor fiziologice și spirituale, este onorant și omenesc de a omagia sentimentul de soli-daritate cu persoanele vârst-nice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Toate acestea trebuie traduse în fapte, în viață, de către guver-nanți, prin asigurarea unui trai fără privațiuni majore vârst-nicilor, prin integrarea și va-lorificarea experiențelor de viață în proiectele prezentului și ale viitorului. Este absolut necesar să existe preocupare pentru a găsi, cât mai grabnic, soluții pentru îmbunătățirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă și, desigur, al pen-sionarilor. Ieșirea la pensie este un eveniment deosebit de important în viața fiecăruia dintre noi, dar, în majoritatea covâr-șitoare a cazurilor, este un moment dificil, care, adesea, este însoțit de un neplăcut sentiment al inutilității lui pentru societate. Convinși fiind că pensiona-rii, în general vârstnicii, sunt categoria socială cea mai vul-nerabilă în această perioadă, și pentru ca intrarea noastră în UE să fie benefică, cred că este necesar să se facă o ana-liză a indicatorilor de bază ai pensiilor: • valoarea punctu-lui • raportul dintre pensii și salarii • procentul din PIB a-locat pentru plata pensiilor etc. Există milioane de pensio-nari care nu au căpătat nici un leu la indexări, de peste un an și jumătate. Este vorba de cei la care, în urma recalculării din anul 2005, valoarea pen-siei aflate în plată a fost mai mare decât cea recalculată. Dar și aceștia ar trebui să fie luați în considerare, deoarece infla-ția are totuși o valoare consi-derabilă, iar pensiile lor sunt destul de modeste. Principiul de a nu aplica majorările de punct până se ajunge la pensia recalculată ar trebui să fie valabil numai la pensiile mari și foarte mari. Grija societății și, în special, a celor ce conduc desti-nele acestei țări ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluțiilor de protecție a pen-sionarilor, respectiv a vârst-nicilor. Aceasta este o datorie morală și, în același timp, constituțională! Ing. pensionar LEOPOLD FLANDORFER