Intrarea Mântuitorului Hristos în Ierusalim – bucurie a sufletului și înălțare a minții

,,Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei. El va nimici carele din Efraim, caii din Ierusalim și arcul de război va fi frânt. El va vesti pacea popoarelor și Împărăția Lui se va întinde de la o mare până la cealaltă mare și de la Eufrat până la marginile pământului”. (Zaharia 9, 9-10). Asemenea fiecărui eveniment marcant din istoria mântuirii neamului omenesc, Intrarea Domnului Hristos în Ierusalim sau Floriile a fost profețită din vechime, de proorocul Zaharia – în timpul post-exilic babilonian -, marcând astfel încadrarea bucuriei ierusalimitene în rândul marilor evenimente ale Purtării de grijă Divine față de regele creației Sale. Marcând finalul Postului Mare sau al Păresimilor (Patruzecimii) și începutul Săptămânii Patimilor, Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor a avut o cinstire uniformizată, generalizată, încă din secolul al IV-lea, numeroși Sfinți Părinți confirmând acest fapt: Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Ambrozie, Sfântul Isidor de Sevilla, precum și Pelerina Egeria.

 

Denumită în vechime Duminica grațierilor, datorită grațierilor acor-date în această zi de către Imperatori, Sărbătoarea Floriilor aducea multă bucurie în rândul credincio-șilor și nu numai. Această zi se mai numea și Duminica aspiranților sau a candidaților la botez, deoarece, în cursul acestei sărbători, cei care se pregăteau pentru a primi botezul creștin – catehumenii – mergeau în chip solemn la episcopi pentru a solicita aprobarea admiterii la Botez, făgăduind să învețe Simbolul de credință până la momentul primirii Tainei. Numele clasic de Duminica Floriilor provine de la sărbătoarea păgână Florilia – care exalta frumu-sețea florilor – și de la care creștinii au împrumutat denumirea pentru a marca bucuria primirii Mântuito-rului Hristos în slăvita cetate a Ieru-salimului. Începând din secolul al IV-lea, creștinii vin la Biserică de Florii cu ramuri de salcie, care sunt binecu-vântate și duse apoi în case, ca sem-ne ale biruinței asupra morții ară-tată de Mântuitorul Hristos prin Învierea lui Lazăr, săvârșită cu o zi înainte – în Sâmbăta Floriilor sau a lui Lazăr –, și apoi prin Învierea Sa. Entuziasmul Întâmpinării Mântui-torului Hristos în Ierusalim este mar-cat de simplitatea, dragostea, delica-tețea și pacea, care conturează sme-renia, modestia deplină a Stăpânu-lui – care nu vine pe un armăsar, ci dă mărturie de starea Sa prin sme-ritul asin care-l poartă cu neobișnui-tă ascultare. Potrivit Sfinților Pă-rinți, asinul reprezintă simbolistic popoarele păgâne, care încep a se supune Stăpânului, fiind cucerite de dragostea Sa ireproșabilă. Hristos vine la Ierusalim ca Îm-părat al noului Israel, al harului lui Dumnezeu. Împărăția Sa însă nu are legătură cu puterea, slava ori sil-nicia omenească, reprezentând o Împărăție a iubirii și smereniei – cu-cerind prin mângâierea umilă dăru-irii divine. Așa cum spune Sfântul Grigorie Palama: ,,Hristos a intrat în Ierusalim și în istorie, în chip di-ferit de ceilalți împărați și stăpâni-tori. El nu era un tiran înconjurat de acoliți și de aghiotanți și nici nu ducea după Sine o mulțime de ostași care trăiau în belșug, cereau biruri sau îi puneau pe oameni la munci înjositoare și vătămătoare. Steagul lui Hristos era smerenia, sărăcia și simplitatea”. Bucuria iudeilor și atmosfera strălucitoare de sărbătoare măreață era susținută și de așternerea veș-mintelor pentru ca Iisus să treacă peste ele. Acest lucru se făcea de obicei în cazul intrării în orașe a regilor și generalilor purtători de biruințe. Sfinții Părinți socotesc acest fapt ca fiind simbolul așternerii gândurilor și voii noastre înaintea Duhului, pentru ca numai astfel să ne putem învrednici să ne închinăm Patimii și Învierii lui Hristos. Fie ca Sărbătoarea Floriilor să înveșmânteze întreaga suflare creștinească cu putere răbdătoare și ostenitoare în a purta împreună cu smerenie Crucea Mântuitorului Hristos și a ne lumina tot împreună de Biruința Învierii fericitoare a Dătătorului Vieții celei Veșnice. Pr. FLORIN GRIGORESCU