Teatru Fractal

În Sala de Arte a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, a debutat la Suceava – după cum ați aflat, vineri, 31 martie – teatrul fractal, sub direcția scriitorului, publicistului și pictorului Constantin Severin și avându-l ca protagonist pe poetul Mihai Sultana Vicol, iar ca invitat special pe universitara, critic și cronicar literar, Gina Puică. Sala, devenită neîncăpătoare, a adăpostit un public emotiv, cald, deschis experimentului neo-suprarealist. În spatele organizării și reușitei se află, însă, și suportul permanent oferit de directorul Gabriel Cărăbuș și de neobositul ferment și mare iubitoare de teatru, doamna Paula Tudose (revenită, astfel, la o primă dragoste: teatrul, ca fascinantă experiență culturală care înnobilează și de care Suceava are atâta nevoie!).

 

Tineri poeți – ca Vasile Flutur și Larisa Mihalache –, scriitori consacrați – ca Angela Furtună și Carmen-Veronica Steiciuc –, profesori de liceu și universitari – ca Doru Vieru și, respectiv, Sabina Fînaru, Viorel Guliciuc (acesta fiind și un cunoscut creator internațional de arta digitală fractală, din care a și expus o splendidă lucrare pe simeza sălii, în cadrul spectacolului) și Emilia Guliciuc –, oameni ai bibliotecii – ca prof. Paula Tudose, Mura Ghosh (bună cunoscătoare a bibliotecilor londoneze – unde activează – și americane), Emil Satco, Gabriel Cărăbuș, Mihaela Filip, Alis Niculică, precum și mulți alții, studenți, elevi, oameni de cultură, s-au lăsat captați, rând pe rând, în acest happening dramatic ce a oscilat în permanență între ludic și prozaic, între real și oniric. Arta fractală – plastică, digitală, poetică sau, iată, dramatică – își extrage matricea din însăși definiția de „spart, neregulat” cu care se identifică fractalul, ca model matematic sau ca obiect real care își menține la infinit forma de bază fragmentată și neregulată față de scara de observație. Spiritul Comediei del Arte, al explorării discursului dramatic gotic în jurul temei nucleu – care a fost „Femeia Muză” – au cucerit și incitat, rând pe rând, asistența la participare. Acesta este și scopul unui astfel de teatru experimental: de a transforma publicul pasiv în participant activ la operă, din con-sumator obedient în creator inventiv de artă, de mesaj, de traiectorie de interpretare și valo-rificare a realului și a imaginarului. Cum trăsătura fundamental omenească a fost dintotdeauna vanitatea, se pare că fiecare epocă artistică s-a revendicat, cu cel mai mare succes, de la afacerea înscenării: în anii 50, existențialiștii se mascau în negru și purtau ochelari cu rame groase negre; tinerii hippy nu se arătau în public decât îmbrăcați cât mai fistichiu și neasortat și purtând părul murdar, slinos; punkiștii își făceau o onoare din a se acoperi de nituri și inele, în timp ce yuppies nu se expun decât după ce și-au aranjat îndelung părul cu foenul… ș.a.m.d. Astăzi, ne întrebăm cu seninătate, aidoma unui filozof la modă, oare ce defini-ție falsă vom mai inventa despre viața cea adevărată, despre viața cea de toate zilele? Astfel, fără barierele cenzurii politice de altădată, însă prin buna constrângere a deontologiei culturii și omului de cultură, experimentul suprarealist se întoarce în cetate ca brainstorming cu care arta urcă în produsele mentale ce umanizează o lume supratehnicizată. Teatrul fractal trăiește din principiul de a contesta și de a evita spiritul timpului manifestat în artă în ultimul deceniu prin ascensiunea consumerismului; el se opune înlocuirii culturii prin cult. Pentru prima dată în istorie, el este singura creație prin care spectatorul se poate apăra de dogma și tirania unui unic autor, iar acest model de concepție expune omenirea unui model social de reală democrație, de comunicare autentică, de împotrivire a individului human la dictatură și la cultul personalității. Evenimentul, finalizat ca o reușită cu mici aventuri accidentale ce se înscriu în însuși spiritul fractalului, a fost organizat sub egida Consiliului Județean Suceava (reprezentat, vineri, de doamna Gabriela Teișanu, consilier pe probleme de cultură), a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, înviorată prin excelente proiecte noi și dinamice de tânărul director, istoricul Gabriel Cărăbuș, a Teatrului de Bibliotecă „Mihai Drișcu” (însoțit discret și cu emoție de Gabi Drișcu, cumnata regretatului critic și om de cultură) și a Școlii de Artă „Ciprian Porumbescu”, care a participat cu un cvartet de suflători (elevii Hîncu Claudiu, Micliuc Adrian, Laza Alexandru, Lupașcu Georgel – clasa prof. Fodor Florin), cu un trio de corzi (elevii Leonte Cristina, Măiereanu Roxana, Mihuleac Claudia, clasa prof. Florin Ungureanu) și cu un superb recital de chitară, introducând în mod fericit muzica precum un revelator al expresivității discursului literar și al experimentului de comunicare. Temele viitoare ale teatrului fractal la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” vor fi anunțate din timp. Însă par deosebit de tentante cele privind călătoriile, copilul, politica și, de ce nu?, Europa noastră cea de toate zilele…