Roada Duhului

În cea de-a șasea zi a Creației, Persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) au hotărât: „«Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peștii mării și peste dobitoace și peste tot pământul și peste toate vietățile ce se târăsc pe pământ!» Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat și femeie i-a făcut” (Facerea 1, 26-27). În actul creației sale, omul primește numai chipul (sufletul, gândirea, simțirea și voința proprie), nu și asemănarea. A fi asemenea cu Dumnezeu înseamnă a fi sfânt. Omul trebuia să aleagă în mod liber dacă vrea să se îndumnezeiască și apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să lucreze la dobândirea asemănării. Dar, pentru că omul nu putea să progreseze pe calea binelui decât prin exersarea capacităților sale, Creatorul îl supune la un examen. Ispitit fiind, el trebuia să-și afirme în mod tranșant voința de a trăi numai în și prin Cel care l-a adus de la neființă la ființă din iubire nesfârșită.1
 

Mâncând însă din pomul oprit și călcând porunca postului, omul pică examenul, chipul lui Dumnezeu alterându-se în el, astfel încât sufletul, gândirea, simțirea și voința lui nu mai slujesc lucrării de desăvârșire, făcându-l incapabil de a mai ajunge la țelul pentru care fusese creat: de a „se menține pururea în fericire, trăind în rai viața cea adevărată, și anume cea a sfinților” (Sf. Atanasie cel Mare). Prin jertfa Sa pe Cruce, Mântuitorul Iisus Hristos îl împacă pe om cu Creatorul său, restaurând în el chipul lui Dumnezeu. Din această jertfă izvorăște puterea harului divin care îi sfințește pe credincioși atunci când primesc Sfintele Taine. Prin acestea, Domnul îl împărtășește pe Duhul Sfânt Bisericii. Cel care respinge Sfintele Taine sau nesocotește ulterior harul conferit de acestea (de exemplu, creștinul care nu mai frecventează Biserica du-pă Botez, nu se mai împăr-tășește etc.) face imposibilă lucrarea Duhului Sfânt în el în vederea mântuirii. Răspun-derea acestuia este mult mai mare decât a unuia care nu a cunoscut sau nu a auzit de jert-fa lui Hristos. El va fi judecat ca sluga vicleană și leneșă care, în loc să înmulțească talantul care-i fusese în-credințat de stăpânul său, s-a dus și l-a îngropat. Mântuitorul spunea că „orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” și așa cum pomul se cunoaște după roade, omul se cunoaște după fapte (Matei 7, 15-20). Cel în care Duhul Sfânt lucrează rodește „iubire, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, facere de bine, credincioșie, blândețe, înfrânare, curăție” (Galateni 5, 22-23). Aceste roade însă nu sunt pentru folosul exclusiv al celui ce le are, ci ele se dezvoltă în relație cu aproapele, pentru slujirea căruia creștinul le și primește. De modul în care, prin ele, reușim să-l aducem pe semenul nostru mai aproape de Dumnezeu, depinde și răspunsul nostru la Judecată. Postul are rostul de a înmuia pornirile pătimașe ale trupului și, prin unirea lui cu rugăciunea și cu faptele bune, de a înlesni sporirea roadelor duhovnicești. Să ne ajute Bu-nul Dumnezeu să ducem la bun sfârșit călătoria acestui post, să facem roade vrednice de jertfa lui Hristos, iar bucuria Învierii să fie în casele și în sufletele noastre! Pr. CEZAR-GORUN NESVADBA Parohia Budeni 1 Pr. Lector George Remete – Dogmatica Ortodoxă, Ed. Episcopiei Ortodoxe Alba-Iulia, 1996, p. 195

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: