„E vorba de o echipă, una singură, și altfel nu se poate”

Spune vicepreședintele FC Cetatea, Gheorghe Boghean. Și nu se referă exclusiv la formația antrenată de Ioan Radu Despre FC Cetatea mai toată lumea știe câte ceva. La nivel național și mai ales local. Grație primarului Ion Lungu, ce și-a respectat pro-misiunea din campania electorală, avem din nou fotbal pe Areni. Fenomenul FC Cetatea, formație eminamente tânără (media de vârstă sare puțin peste 20 de ani), cu caș la gură în Divizia B și aflată la sfârșit de tur pe locul 7, este cunos-cut publicului larg. Continua-toare, deocamdată fragilă, a visului frumos al sportului rege sucevean sau mai bine zis a visului celor care se supun sportului rege în Bucovina (vis văzut cu ochii de trei ori până acum pe Areniul primului eșalon fotbalistic al țării), echipa este știută până hăt colo, în Bucale, unde sălășluiesc alde Dan Petrescu sau Răzvan Lucescu. Se știe mai puțin, însă, despre oamenii care stau în spatele fenomenului numit FC Cetatea.

 

Unul dintre ei este vice-președintele clubului, Gheorghe Boghean. Născut pe 20 septembrie, 1953, în Sucevița, absolvă Liceul Militar Câmpulung Moldovenesc, apoi Școala Militară de ofițeri activi. Devine ulterior ofițer activ MapN. Deține, timp de 12 ani, catedra pregătire militară a Liceului Militar Câmpulung. După care, printre altele, între 1986 – 2000, este comandant de unitate al trupelor teritoriale de vânători de munte Suceava. Iese la pensie, restructurat, după care devine instructor la Corpul Gardienilor Publici. Căsătorit, are un băiat profesor de educație fizică la LPS Suceava, arbitru în lotul național. – Cum e, dom’le, să fii vice-președinte la un club așa de tânăr, abia format? Care club, uite, are, în ciuda multora, și noroc. Sau poate nu e vorba numai de noroc? E o pro-vocare, ar spune mulți, e bla, bla și iarăși bla… Chiar, cum e? – Hmm… Pentru mine e plăcut. E frumos. E un loc în care vin cu plăcere dimineața. – I-auzi, dom’le… Veniți ca în vacanță, carevasăzică? – (Zâmbește rezervat.) Nu – nu… E vorba de consum nervos, e de umblat… Nu e chiar ușor, crede-mă, dar, a-tunci când faci ceva ce-ți place, parcă îți e mai ușor. Dincolo de astea, sunt reguli. Ale jocului, ale vieții. Eu am fost format într-un mediu mai riguros, cum e cel militar. Am învățat să fiu precis. Dar trebuie să te și adaptezi. Eu, ca militar, am fost obișnuit să formez o echipă. – Să înțeleg că aici la club, dumneavoastră cu președin-tele Moldovan formați o e-chipă. Nu ca prin alte părți… – Cu el – în primul rând, și cu toată lumea. Fiecare știe ce are de făcut și pe urmă punem totul cap la cap. E vorba de echipă, una singură, și altfel nu se poate. – Dezvăluiți cititorilor, da-că această calitate de coe-chipier al președintelui v-o permite, ceva din gândurile de viitor ale clubului. O chestie nouă, de care să nu fi auzit toată lumea. – Avem un proiect de vii-tor, în măsura în care vom găsi înțelegere. Vom încerca să ne construim propriul cantonament, propriul hotel, să mai înălțăm un etaj aici, la Areni. – La club adică, și nu la ho-telul CSM, care e în paragină… – E o idee, un proiect și niș-te tabelări. Primăria, în principiu, ar fi de acord să ne susțină. Ar mai fi sponsorii, Direcția Silvică, ce și-a arătat disponibilitatea de a ne sprijini… – Bine, acest proiect e unul, cu siguranță, nu prea apropiat de transpus în practică, el urmând a se materializa pe măsură ce și echipa va crește, va fi una pe picioarele ei… – Absolut. Totul depinde de rezultate. Dacă ele sunt, ai curaj să încerci ceva. – Această echipă, în momentul de față, e la stadiul de aventură frumoasă. Să vedem ce va fi, când va trece de la un vis frumos, la statutul de adevărată formație de fotbal, la un club ce va confirma. – Așa este. Deocamdată, obiectivul nostru e rămânerea în B. Este pentru acest an competițional tot ce se poate obține. – Locul 7 e călduț… – Da și nu. Nu prea. Cla-samentul adevărului, de –3, ne cam dă fiori pe șira spi-nării. Pe ceafă. Dar, va trebui să rămânem, deși e greu, în condițiile în care, de la anul, vor fi doar două serii de B, iar tot ce înseamnă de la locul 11 în jos plus încă o echipă de pe locul 10 care are cel mai mic număr de puncte pică. Dar, Doamne ajută! – Doamne ajută!