Școli cu mobilier din anii ’60 și numărătoare cu bile

Mai sunt școli din mediul rural care arată jalnic, la exterior și înăuntru, cu tot efortul directorilor, părinților și cadrelor didactice de a da un var peste bătrânii pereți sau cu petrol peste podelele șubrede. Programele de relansare a învățământului rural și de reabilitare a clădirilor de acolo nu pot cuprinde toate imobilele foarte vechi, în care încă funcționează școli, deși ar fi trebuit de mult dărâmate și construite altele în loc. Rapoartele IJȘ recunosc acest lucru, sunt nominalizate școlile cu pricina, se fac liste, se trimit la minister și se așteaptă un acord. Atât. Mai departe este vorba doar despre bani. De care primăriile, cele care administrează școlile și baza lor materială, nu prea dispun sau îi folosesc cu alte destinații.

 

N-au „văzut“ reparația capitală de 30 de ani La prima vedere, comuna Udești pare o localitate mare, frumoasă și bogată, după casele gospodărești, strada principală largă și asfaltată, după sediul nou al Primăriei, aproape gata. Școala de centru, coordonatoare, arată și ea destul de bine, și pe dinafară, și în interior. Dar, am aflat ulterior, și ea are nevoie de unele reparații și trebuie neapărat rezolvată problema încălzirii termice, întrucât iarna e foarte frig. Comuna are în total 10 școli, din care jumătate ar avea nevoie de reparații capitale, ne-a spus noul director coordonator Maria Platon. În majoritatea școlilor se “practică” învățământul simultan – în 5 școli primare și în 3 din gimnazii. Școala din Racova se află în fosta clădire a unui pichet de grăniceri, construită în 1905, chiar pe granița dintre “imperiul austro-ungar și regat”, ne-au spus câțiva săteni. Construcția pare solidă pe dinafară, dar tencuiala s-a dus de-a binelea în câteva locuri. Un gard vechi, din lemn cenușiu, care se cam clatină, îngrădește curtea largă. Ai impresia că locul e părăsit, la prima vedere. Într-una din cele două săli de clasă, alăturate, funcționează grădinița, cu 16 copii, care formează “o grupă combinată”, ne-a spus educatoarea Stela Simion, cadru didactic cu o vechime de peste 30 de ani în meserie. Interiorul e departe de visul oricărui părinte de preșcolar: încăperea e sumbră, mobilierul “piticilor” e străvechi, iar foarte aproape de măsuțele lor tronează o sobă rudimentară din metal, adusă de educatoare de acasă, cu vreo 10 ani în urmă. Copiii, zgribuliți, sunt îmbrăcați destul de gros, fiindcă nu e chiar sezonul în care focul stă aprins toată ziua. “Mobilierul este din ’70, iar ultima reparație capitală s-a făcut în 1972. Am cerut sobe din cărămidă, fiindcă sobele astea de fier sunt periculoase pentru copii; am cerut lambriuri de lemn să îmbrăcăm pereții. Școala e degradată, mai ales în interior. Nici brâiele în clase nu s-au vopsit de 2 ani. Grupurile sanitare sunt la pământ, celor mici nici nu le dăm voie să meargă acolo. Am mers la directorul școlii coordona-toare și la început de an, și anul trecut; mereu ne plângem. S-a amânat, mereu ni s-a spus că nu sunt bani. Dar cel mai rău stăm la materiale didactice. Practic, la noi, materiale didactice nu s-au mai adus de peste 20 de ani și avem nevoie de ele și la activități libere, și la cele obligatorii. La fel și de materiale sportive”, ne-a spus educatoarea. Într-o sală la fel de ponosită, învață 20 de elevi, de clasele I-III, cu soțul educatoarei, Vasile Simion. Acesta a fost învățător la Racova peste 40 de ani, și director într-o perioadă. Deși ieșise la pensie de vreo 3 ani, a fost rechemat, întrucât la Racova nu stă nici un cadru didactic mai mult de un an. În clasă, copiii, foarte cuminți de altfel, sunt așezați în niște bănci vechi de când lumea. În spatele clasei, o găleată și o cană pentru spălatul mâinilor, după ce mănâncă laptele și cornul… Apa pentru spălat este adusă de la o fântână de pe uliță, fiindcă cea din fântâna din curte nu este potabilă. O numărătoare de tip… clasic, cu bile, și soba din metal, același model, ca la grădiniță, completează decorul total nepotrivit cu mileniul în care ne aflăm. “Eu am venit la școală pe 25 septem-brie, fosta învățătoare s-a transferat. Acum s-a schimbat directorul coordonator, dar fostul director n-a fost niciodată pe-aici. Din punct de vedere al dotării, școala e la pământ, pachetele cu rechizite n-au venit; mobilierul e sub orice critică, când ni l-au adus, l-au adus din bucăți; copiii își rup pantalonii în bănci, gardul cade pe jos. Din ’61 sunt învățător aici și băncile astea le-am adus eu în ’62, sunt făcute la Grupul Școlar Nr. 4 din Suceava. La fântână am făcut eu oblon de scândură, că nu se poate folosi apa de acolo, dar acum oblonul e putred, mi-e frică să nu fie probleme. Mare prostie cu legea asta, că au scos directorii de la școlile care n-au două sute de copii; pentru o mică indemnizație, cineva răspundea de-o școală. Școlile au rămas ale nimănui, Securiceniul se duce jos, Luncușoara – la fel. Există o monografie a comunei Udești, făcută de Ion Marțolea, și acolo scrie că Școala din Racova era cea mai îngrijită școală din comună, prin 1975”, ne-a spus învățătorul. Racovenii nu sunt oameni bogați ca să poată face ei ceva pentru școală, o dovedește faptul că toți elevii primesc rechizite gratuite de la stat, prin programul guvernamental. Oamenii sprijină școala cum pot, ajutând familia Simion, care, vrând, nevrând, trebuie s-o facă pe “managerii”, fiindcă n-are cine. Florin Bortă este tatăl a doi copii, un băiat în clasa I și o fetiță într-a III-a. El spune că nu se poate plânge că nu se face școală la Racova, ci doar de felul în care arată aceasta și de “grija” pe care i-o poartă oficialitățile: “Copiii se descurcă, învață, e vorba de cum arată școala, de sobe; ar trebui făcute sobe de teracotă, alea țin și cald, și nici nu consumă multe lemne. Astea sunt necorespunzătoare, trebuie multe lemne, iar când nu mai pui lemne se răcesc imediat. Apoi sunt periculoase, copiii le pot atinge cu mâna oricând. Băncile sunt de când am făcut eu școală. Din cauza condițiilor de aici, nici profesorii nu stau mai mult de un an; e vorba de cei de franceză și religie. N-au condiții de navetă, mai ales iarna, n-au unde să locuiască. Din câte știu eu, școala asta e trecută în patrimoniul Primăriei; păi și renovarea cine-o face? Tencuiala pe dinafară e tot căzută jos, înăuntru la fel. Aici ar trebui făcută o renovare totală. Dumnealor (n.r. – educatoarea și învățătorul) își dau interesul, dar cei de sus, nu”. Ana Bortă – nu este rudă cu celălalt părinte, în Racova jumătate din sat se numește astfel – locuiește vizavi de școală. Băiatul cel mare învață acum la Suceava, iar cel mic – la grădinița din sat. “Aici se face școală. Băiatul meu e la liceu în oraș, de domnu’ învățător a fost învățat, și profesorii de acolo i-au spus «ai învățat la țară, dar ai avut noroc că ai avut un învățător minunat». Face față mai bine decât ăia care au învățat în oraș. Noi am zis că aici la școală nu ne-ar trebui mobilier neapărat nou, poate să fie ceva de la o școală care se renovează, ar fi lux pentru noi. Nu vedeți cu arată gardul? Aici în față au fost 4 brazi frumoși și primarul i-a tăiat, a spus că ne face gard. Nu s-a fă-cut. Doamna educatoare s-a dus la secretară să ceară bani pentru 4 kile de vopsea, să dea brâiele; i s-a spus «aveți prea mari pretenții». Și să știți că satul nostru are mulți copii, copiii ar veni în continuare la școală și grădiniță, nu e un sat fără copii”, ne-a spus Ana Bortă. Dintre toate, Școala de la Securiceni, în care învață 8 copii la simultan, în clasele I-IV, arată cel mai rău, în exterior. Securiceniul este o așezare pitorească în felul ei, iar școala este așezată pe deal, într-o curte cu nuci. Am vizitat-o doar pe… dinafară, fiindcă am ajuns la ora la care și copiii, și învățătoarea, navetistă, plecaseră. Clădirea ar trebui dărâmată și reconstruită, întrucât lemnul din care e făcută a putrezit și s-a dus pe alocuri. Porțiunile descoperite sunt “camuflate” cu placaj; treptele sunt tocite de vreme, clanța lipsește de la una din cele două uși de intrare, un geam este spart. Am înțeles de la directorul coordonator că în clasă s-au făcut ceva reparații și arată bine. Sunt doar 8 copii, dar ei nu pot face naveta pe jos, 4-5 km, până la Școala din Reuseni, sunt prea mici. Despre această situație, inspector general-adjunct Vasile Monacu ne-a spus: „Am vorbit cu primarul de acolo și cu directorul coordonator; primarul a zis că le asigură el copiilor mașină pentru transport, să facă naveta la cea mai apropiată școală. Nu putea prinde școala în-tr-un program cu finanțare externă întrucât nu întrunește condițiile, trebuie să aibă un anumit număr de elevi, și atunci trebuie să găsim o soluție. Primarul a spus că se rezolvă”. Directorul coordonator ne-a precizat că nu poate fi vorba de navetă, fiindcă mașinile se tot strică… Promisiune de la primar: „La anul voi da cel mai mare buget la școli“ Maria Platon e de câteva luni director coordonator și ne-a spus că nu a fost în această toamnă pe la Racova, dar știe că “managerul”, adică familia Simion, a luat banii de pe arenda terenului, vreo 2 milioane, și s-au cumpărat materiale didactice la grădiniță, în loc să-i folosească pentru reparații: “Dna educatoare a preferat să bage banii în materiale didactice. În rest, dl învățător și-a dat interesul, s-a făcut curățenie cum s-a putut acolo. Le-am spus să cumpere vopseaua necesară și de-contăm. La Racova e o problemă, suntem bucuroși că am găsit o cale ca dl învățător să funcționeze acolo. În fiecare an avem probleme cu învățătorii din cauza navetei, nu a rezistat nici un cadru didactic”. Pe primarul Mihai Moraru l-am găsit în sediul nou-nouț al Primăriei, opulent dacă e să-l comparăm cu sărăcia școlilor de care am pomenit. Primarul ne-a spus că merge des la Racova, din cauza problemelor cu drumul, afectat de inundații, și că nu i se pare că școala arată chiar rău. Când a auzit de povestea cu vopseaua, domnia sa chiar s-a făcut foc: “N-a venit niciunul să ceară, că-i dădeam de la mine 3 kile de vopsea. Școala e bună acolo, e din cărămidă. Noi am încercat să prindem, într-un fond extern, școlile Racova, Chilișeni, Poieni, Știrbăț și Securiceni. Dar Racova nu arată chiar așa de jale, e bine față de Securiceni. De vină e managerul de-acolo… Și doar pân’ la urmă se mai poate face și din fondul clasei, ce, eu n-am copii la liceu și le dau? La Securiceni clădirea trebuie s-o dau jos, dacă nu prind un program extern trebuie s-o fac din fonduri de la bugetul local; și ar trebui cel puțin vreo 2 miliarde. E clădire veche din lemn, de pe timpul austriecilor, a putrezit. Am solicitat și la Inspectorat, am făcut și o adresă cu școlile care arată prost pe raza comunei. Sunt probleme, profesorii fac scandal că vor navetă, banii care au fost anul acesta au fost puțini; cred că a fost cel mai prost an. Până acum le-am plătit naveta, anul ăsta le-am dat numai pe-o lună, fiindcă nu am. Trebuie 40 milioane pe lună, pentru navetă, toate școlile, fiindcă majoritatea profesorilor sunt navetiști. Anul acesta am prins pentru școli un buget de un miliard, dar față de nevoi e puțin. Ne-ar trebui cam 3 miliarde”. Primarul Moraru și-a amintit de brazii tăiați și de promisiunea cu gardul. A spus că scândura a fost folosită pentru altă școală, dar că se va face și gardul de la Racova. De asemenea, primarul Udeștilor și-a luat …”angajamentul” că, după ce termină sediul, adică la anul, “voi da cel mai mare buget la școli”. „Am avut de făcut Primăria, o termin acum și la anul voi prinde în buget numai drumurile și școlile”. P. S. Discutând cu contabilul-șef al IȘJ, Vasile Strugariu, care se ocupă cu licitația pentru mobilier școlar, am aflat că nu s-a stabilit încă ce școli din județ vor beneficia de mobilier nou anul acesta, încă nu s-a întocmit lista. Contabilul-șef nu prea ne-a dat speranțe că vor ajunge niște bănci măcar la o școală din Udești și a remarcat că în situația de a avea mobilier de peste 30 de ani „e tot județul”, iar, anual, oferta de mobilier realizat pe banii ministerului nu acoperă nici 10% din solicitările școlilor sucevene.