Sfințenia – asemănarea omului cu Dumnezeu, temeiul cinstirii sfinților

„Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facere, 1,26) Adevărul dumnezeiesc, desco-perit nouă de Bunul Dumnezeu în Sfânta Scriptură și propovăduit de Biserică, ne învață că întreaga existență din Univers își are ori-ginea în actul creației divine. Toate „cele văzute și nevăzute” au fost create de Bunul Dumnezeu, așa cum mărturisim și în Crezul Ortodox. Dumnezeu, ființa supremă, Atotbună, Sfântă, Atotcuprinzătoare, Atotfăcătoare, Atotputernică, a voit ca de dragostea Sa și de bunătatea Sa să se împărtășească și alte creaturi și, de aceea, a creat pe îngeri și pe oameni. În Sfânta Scriptură ni se arată că Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facere, 1,26). Ni se arată apoi că Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, din țărână, suflând asupra lui „suflare de viață” (Facere, 1,27; 2,7), omul devenind „suflet viu”. Chipul lui Dumnezeu în om este sufletul – acea „suflare de viață”, iar asemănarea cu Dumnezeu, omul a rămas să o dobândească prin efortul și strădania proprie.
 

Pentru a vedea ce înseamnă asemănarea cu Dumnezeu, ar trebui să vedem ce este Dumnezeu. Sfânta Scriptură îl prezintă pe Dumnezeu ca Sfântul absolut. Sfânt este numele Său, zice profetul Isaia (Isaia, 57,15). Este numit „Sfântul” sau „Sfântul lui Israel” (Isaia, 6,3; 40,25; Osea, 12,1; Ps., 98,10; Matei, 5,48; Ioan, 17,1 etc.). Deci asemănarea cu Dumnezeu înseamnă împărtășirea de Sfințenia Sa, care, așa cum arăta Sfântul Vasile cel Mare, „este elementul esențial al naturii Sale”. Prin noțiunea de sfânt se indică distanța incomensurabilă dintre Dumnezeu și creatură. Dumnezeu este infinit superior tuturor celor pământești, vremelnice și imperfecte. Această distanță este de na-tură ontologică, adică Dumnezeu este Binele absolut și Sfântul ab-solut prin Ființa Sa dumnezeiască, în fața căruia cele pământești sunt imperfecte și relative. Dumnezeu a lăsat asemănarea cu Sine, sfințenia, ca o poruncă Omului: „Sfințiți-vă și fiți sfinți, căci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt Sfânt” (Levitic, 11,44; 19,2). Sfințenia, care este o calitate pro-prie lui Dumnezeu cel în Treime, se manifestă în lume și către om, prin participarea omului la ea. În Rai omul este aproape de Dum-nezeu și harul Său. După căderea în păcatul neascultării distanța dintre om și harul lui Dumnezeu a devenit tot mai mare. Omul se asemăna tot mai puțin cu Dumnezeu, Creatorul său. Păcatul îl des-parte pe om foarte mult de Dumnezeu. Chiar și chipul lui Dumnezeu în om (sufletul) a suferit transformări majore în urma păcatului strămoșesc: rațiunea s-a întunecat, voința a slăbit, dragostea, senti-mentele față de Dumnezeu și poruncile lui s-au răcit. Pentru a-l ajuta pe om să se desăvârșească și să se mântuiască, Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său, spre a lua chip de om și a restaura natura umană decăzută. Îngerul Gavriil, vestindu-l Fe-cioarei Maria, îl numește „Sfântul ce se va naște” (Luca, 1,35). El este Sfântul prin excelență nu numai ca Dumnezeu, ci ca și om, fiind: „sfânt, fără răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoși, și fiind mai presus decât cerurile” (Evrei, 7,26; 9,11-15). El este Sfântul în care se sfințesc toate (Evrei, 10,10-14) și promite trimiterea Du-hului Sfânt în lume (Ioan, 14,26; 15,26). Prin patimile și jertfa Sa de pe Cruce, Iisus reface legătura dintre Dumnezeu și om și, după Învierea și Înălțarea Sa la ceruri revarsă peste Apostolii Săi harul Duhului Sfânt (Ioan, 20,21-23; Luca, 24,49; Fapte, 2,1-3). Pentru că Duhului îi este ființeală sfințenia și pentru că în Duhul Sfânt ni se împărtășește ea, El este numit „Duhul, Sfânt”, căci de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt se revarsă harul dumnezeiesc asupra omului. Prin înviere Hristos a sfințit și în-dumnezeit trupul omenesc luat din Fecioara Maria, prin întrupare, așezându-l pe tronul dumnezeirii, de-a dreapta Tatălui. Iisus Hristos ne cheamă și ne atrage la sfințenia Lui, ne sfințește și ne îndumne-zeiește prin lucrarea Duhului Sfânt în Biserică, lucrare pe care ne-o împărtășește prin Sfintele Taine și ne umple de daruri dumnezeiești prin Tainele și icrurgiile Bisericii. Noi ne împărtășim de harul lui Dumnezeu și de sfințenie prin eforturile proprii și prin conlucrarea cu Dumnezeu. De aceea spunem că îndumnezeirea omului este o lucrare teandrică (ce aparține în același timp lui Dumnezeu și omu-lui). Dumnezeu S-a aplecat spre noi și ne-a dăruit harul Său, cu care ne și ajută să conlucrăm; omul depune efort personal și se străduiește să scape de patimi și păcate și să facă voia Creatorului său, asemănându-se tot mai mult cu El. În cadrul acestui efort de sfințire, unele persoane, prin credința lor activă și dragostea lor, au realizat în ființa lor asemănarea maximă cu Dumnezeu și au manifestat chipul lui Dumnezeu în toată puterea lor, datorită lucrării active a harului dumnezeiesc în ei. Aceste per-soane le numim sfinți. Sfinții întruchipează și concretizează sfin-țenia, devenind purtători de Dumnezeu (teofori) și purtători de Hristos (hristofori). Prin ei prezența și lucrarea Duhului Sfânt se manifestă în lume, atât în timpul vieții lor pământești, cât și după moarte: „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește prin mine” (Galateni, 2,20), sau: „Mie a viețui este Hristos și a muri câștig” (Filipeni, 1,20-21). Biserica Ortodoxă îi cinstește pe sfinți din mai multe motive: 1. Prin eforturile și viața lor, sfinții s-au învrednicit de sălăsluirea lui Hristos și a Duhului Sfânt, permanent în ei: „Dacă mă iubește ci-neva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el” (Ioan, 14,23; Apocalipsa, 3,20). 2. Sfinții s-au curățat de patimi și slăbiciuni prin lucrarea harului Duhului Sfânt și prin ei lucrează Dumnezeu, spre folosul mântuirii aproapelui (Galateni, 2,20). 3. Sfinții au devenit, datorită trăirii în Hristos și prin Hristos, prietenii și casnicii lui Dumnezeu (Iacov, 2,23; Evrei, 1,1-3). 4. Sfinții au dovedit că este posibilă dominația spiritului asupra materiei și triumful virtuții asupra patimilor și continua creștere în Hristos „până la statura bărbatului desăvârșit, la măsura deplinătății lui Hristos” (Efeseni, 4,13). 5. După moarte sfinții devin părtași slavei lui Hristos, prin moaștele lor făcând-se minuni. 6. Sfinții sunt exemple și modele pentru noi: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și le urmați credința” (Evrei, 13,7-8). 7. Sfinții vor participa la judecarea îngerilor (II Corinteni, 6,2) și a lumii (Matei, 19,28). 8. Sfinții sunt rugători și mijlocitori pentru noi (I Corinteni, 13,9) și învață și pe alții să facă la fel (II Timotei, 1,3; Efeseni, 3,14-15). În cadrul cinstirii sfinților, creștinii nu confundă pe Creator cu creatura. Astfel lui Dumnezeu îi acordă închinare, Maicii Domnu-lui – supravenerare sau supracinstire, sfinților – venerare sau cin-stire. De altfel, în rugăciunile adresate sfinților, noi spunem: „sfinte…, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, pentru noi”. Există multe feluri de a-i cinsti pe sfinți: li se păstrează și cinstesc moaștele; sunt pomeniți în calendare și în cinstea lor sunt fixate zile de sărbătoare; se construiesc biserici ce poartă numele lor, la care se fac pelerinaje; se cântă și citesc acatiste și slujbe în cinstea lor; creștinii poartă numele lor ca patron; chipurile lor sunt zugrăvite în biserici și icoane; sunt luați ca ocrotitori ai orașelor, țărilor, breslelor de meșteșugari etc. Pământul românesc și poporul român a fost binecuvântat de Dumnezeu să dea naștere și să păstreze moaștele multor sfinți care au și ocrotit acest pământ. Așa a avut parte pământul Moldovei de ocrotirea și mijlocirea Sfintei Parascheva, pe care o sărbătorim pe 14 octombrie. În concluzie putem spune că se cuvine a-i cinsti pe sfinți pentru că, pe calea îndumnezeirii, a asemănării cu Dumnezeu, ei s-au dovedit, prin eforturile și ostenelile lor, a fi aproape de Dumnezeu și harul Său, de care s-au învrednicit într-o proporție mai mare decât credincioșii obișnuiți. Se cuvine să-i chemăm în ajutorul și sprijinul nostru și să le urmăm exemplul de curăție, de credință și dragoste față de Dumnezeu, de iubire și jertfă față de semeni. Preot Iconom Stavrofor CORNEL BODNARI Parohia Frumosu

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: