O expoziție de tapiserie sub semnul varietății

Vineri, după o ploaie în ropote, într-o atmosferă caldă, de familie, la Galeria de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, a avut loc vernisajul expoziției de tapiserie a artistei plastice Marcela Larionescu. Oaspetele din Rădăuți (unde trăiește și lucrează Marcela Larionescu, originară din Brodina) a fost prezentat de Gabrel Baban, din Fălticeni, președintele Filialei Suceava a Uniunii Artiștilor Plastici din România, care i-a menționat stu-diile (Facultatea de Arte Plastice Iași, 1971, și Academia de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, 1982), numeroasele participări la expoziții colective, de grup, dar și personalele, precum și premiul II, obținut la ediția din 1981 a Festivalu-lui-Concurs „Voronețiana” (deci într-o perioadă când toată lu-mea artiștilor plastici din România visa o distincție a acestei manifestări): „O artistă profesionistă cu adevărat”.

 

Referindu-se la lucrările expuse acum la Suceava, Gabrel Baban le-a subliniat varietatea: ca tehnică, ca material, ca unghi de abordare a tema-ticii – de la sinteze, stilizări, până la figurativ, ca dimensiuni, de la miniatural până la grandios. Am adăuga-o și pe cea generată de diversele perioade în care au fost realizate. De asemenea, pictorul și profesorul Gabrel Baban a remarcat paleta cromatică bogată, de la cea oferită de iarnă la cea luminată de vară, de la verdele crud al primăverii la simfonia toamnei, îmbinarea culorilor reci, marine, cu cele calde, până la căldura pămân-tului, pe suportul materialului textil, el însuși purtător de căldură, sub arcada sensibilității și profesionalismului artistei. Concluzia lui Gabrel Baban s-a întâlnit fericit cu aceea a parti-cipanților la vernisaj: „Sunt încântat de această prezență în galeria noastră”. Atmosfera prietenoasă, de familie, de care pomeneam la început s-a datorat în bună măsură chiar celor din familia sa care i-au fost cu emoție și mândrie alături, mama, prof. Virginia Larionescu, de la care a moștenit talentul și îndeletnicirea, cumnata, Eugenia Larionescu (profesoară de matematică îndrăgostită de culori) și nepoata, Alina Larionescu, o posibilă moștenitoare în arta tapiseriei. Dar și prezenței unui număr de autentici iubitori de artă, de doritori ai evenimentului cultural, pentru care deschiderea expoziției Marcelei Larionescu a repre-zentat o bucurie. Tapiseriile Marcelei Larionescu, venite chiar de acolo, din spațiul rădăuțean în care se țes lucrările unora din cei mai mari artiști ai genului, merită văzute de publicul suce-vean. Pentru comparații, pentru plăcute surprize. Pentru aștep-tări care nu o dată primesc frumoase răspunsuri.