B. D. la munte & la…Brodina…

(cu second-prefectul în coadă, pardon, în aer) Dee, poveste cu elicopteru’… Ș-apoi, feții moșului, dacă unii dintre noi îs cam duși binișor cu pluta, ei bine, feții moșului Dunitru, aflați că Di Bi e dus, frumușel, cu… elicopteru’. Cum auziși! Da, daa, daaa, vorba cântecelului. Și știu ce vorbesc. Ia-o ca o declarație: D.B. a fost cătană, un an și patru luni (în kap?, în koadă?!) la… elicopătere; UM 01879 Alexeni, ceva frumos pitit, la fo’ 70 kilometri dă București, la mama și tata lu’ Mikidutză-n praznic, taman în buricul Bărăganilor, pe lângă Urziceni (baștina valorosului scrib Țoiu Costică), undeva. Apropos?! Mai bee cineva astăzi (bine, de beeehăit mai behăie Gigi Beeec…), mai holercuiește el omu năcăjit, astăzi, cu țoiu, fala tejghelei d’antan?! Ia ne panimaiu. Revin… Oi hi iou cu kapu în nori, da’ sî știtzi că-mi revin…
 

Ora 15,05: ni se fâlfâie (aripioarele elicopterului)… Nu se putea, nu se putea altminteri! Și asta, asta trebuia să ni se-ntâmple într-o zi me-mo-raaa-bilă. Și măria sa calendarul (o fi cu roșu trecut?!) ne-a ajutat: 23 august! Da, pe 23 august, curent, măria sa amikul Băișanu Sandu, second-prefect vremelnic, s-a înconjurat de-o… șleahtă vioaie de presari și: Pe cai! Pardon, în elicopter! Un păsăroi de aparat, de sorginte rusască, dee, un minunat MI 8, cu 3 oșteni în echipaj (doi piloți și maistrul aferent) din… dotarea onor Poliției speciale de Aviație Bucharest. Înlăuntrul… navei?! O mână, două de ziariști, preponderent video și c-un drac de copchilă (avea un m cin’zeci?!), mai… vitează ca Di Bi (copleșit ades, da’ n-o arătaa!, de pusee vârtoase de miedo, frică, ăă!!) și transmițătoare, sexy-roșcată, la Antena l. Aa, și un dl colonel… băștinaș, aghiotantul demnitarului Alex, care a monitorizat totul pentru șeful, dl suprefect. Care sub…, la rându-i, a și fost contactat – personal și-n câteva ture! – de însuși stăpânul său direct, ministrul Blaga. Pentru raport (care s-a și produs, la urmă de tot, dupe șase, adicătelea, pe la chindie). Buun! Da să ne-nțelegem din prima: chit că pozele vă vor vorbi în limbajul lor despre ce și cum, De Be-ul nu-și leapădă chelea (răă șî răpănoasă?!) nici de astă dată, ăăă, și-și va face treaba leit ca De Be-ul, c-apoi cum… Cine are de plâns, de suspine și jale, fac-o! Eu nu poci! Caute altă firmă ! Eu rămâi ce-am fost: kromantic! Grohmantic, tot un drac. Așa că, iubite al nost’ cetitoriu mult prea răbduriu, îți voi spune povestea cam în felul străbuneilor mei (și ai tăi), daa, care… se hlizeau la moarte și se întristau la nașterea pruncilor. Așa gavarește taica Herodot. Iar de ipocrizii compasive de două-trei parale nu mai are nime nevoiee! Ne-am înțeles?! La treabă, atunci! Ca la Săpântza, aaa… Marți, 23 august, la ora 13 –13 ș-un cinci minute, eram în aer! Dupe aeroportul sălcian. Și dupe, vaai!, vizionarea unui show stradal sinistru: ciocnire de bolizi, în mijlocul drumului, lăsată, cum te-a anunțat presa de ieri, cu mort. Da, mă rog, morții cu morții, vii cu viile! Deci, aburcare în elicopter! E… prima abatere de gen! Deși făcui armata la… elicoptere!? (cătanele în termen n-aveau voie, fuseseră niște accidente…). Scremerea (aparatului) la înălțare. Frica de înălțime. Am mai fost în turnul teve din Moscova de mi-au ieșit trompitzele lui Eustache, uite-așaa-n-afarăăă! Senzația de scrânciob, ciob. Alegere de loc la fereastră. Și dă-i și uită-te, vericule, de ne-au sărit (aproape toate) capacele! Urbea Sucevei – știi ce mișto e! -, încolăcită prietenos de Ițcanii și Burdujenii lu Jean Bart (și al socrului de Băsescu). Ciopor de stâni, apoi, falnicele târle (vreo 30?!) ale bosâncenilor vrednici, apele cleioase și îngălbenite de humă, Suceava, Moldova and so on, sleite acum și – așa am citit eu –cu toatele parcă rușinate de isprăvile făcute, vaai!, peste atâta amar de omenet. Zmeii, ăi mai… flămânzi din toți îs, mi-ți-s amicii paparrazo, niște scârbe mișto de colegi, opintindu-se din toți… bojocii să nu scape nimic. Și n-au scăpatără, i-ai și văzut, altminteri, cu prăpăd de imaginile lor cool pe sticluța cea color a televeurilor, ieri-alaltăieri. Mmm, țutz! Apoi, bag sama că asta fac și eu cu voi: nu poci în ruptul capului & inimii să vă văduvesc de imaginea color a drumului nostru! Mai rabdă cineva, mai poate cineva dintre voi să se uite la tembelizorul white and black?! Atunci, vorba cumnatei mele (la niște găluște care se lăsau cam greu la… crăpat): Taci și-ngitzăă! Merem, prietene, așadară, mai departe. Ca Angela din film… Mai departe, mai departe, mai încet tot mai încet, sufletu-mi nemângâiet, îndulcind cu dor de moartee… Soare cu zgârcii, brrîî!, ape băltite, culturi puse la murat, marfare șerpuind pe drumurile patriei, bolizi bezmetici (ceea ce fac eu e mai important!) și… oameni-lipsă; ce mai, minune de construcții (ooo, dac-ai vedea cu ochișorii tăi cât de mult și de frumos s-a construit pe meleagul ăsta, ăsta da lucru fain petrecut dupe revoluție). Și – că speranța, cum se știe, ieși ea ultima din cutie! – și – șii f. mult verde, cromatică hrănitoare de ansamblu (și de și dă nădejde, daa), mai mare dragul! Chit că ne-au năucit ploile bolânde, resursele de revigorare și vitalizare ale plăpândului om de sub vremi mi ți-s nebănuite, nicicum epuizate vreodată. Așa am citit eu în peisaj! Chiar dac-a căzut, și ne pare rău – tujur – de asta, natural, tot omul are oportunitatea de a se ridica. Că se și bine zice: nu te vei înălța niciodată, dacă mai întâi n-ai fost o căzătură, apoi nu vei ști never cum arată ea înălțarea! De la Suceava, pardon, de la Salcea la Brodina, drumușor întins, și fără escală, elicopterul a făcut – gracias, dlor-multbravilor comandori! – un trei fârtaiuri de ceas, acolo. Ș-acolo, fiștecare și-a făcut treaba! Treaba lui. Dupe cum l-a tăiat capul, inima, pântecul, mai ales pântecul (la mini). Subprefectul Sandu, mâhnit și responsabil foarte, a luat hățurile-n mâini, gospodărește, ș-a luat act, cum se cuvine, de ravagiile petrecute (din pricini de Sadău bezmetic și de tihărăi numa gata-gata s-o apuce în aval și să obtureze drum ori să inunde gospodării, vai de poponeatza lor). Filmarii (cum zicea femeia de serviciu de la căminul din Drăgoiești) au filmat, iar ieu-yo am vegetat și eu pe-acolea (ești cel mai simpatic încurcă lume!, îmi zîse, odată și… exact, ticerul de mate Buga Silviu), echipat lejer într-o pelerină ușoară de cuvinte, palabras, palabras (că ele nu costă, ei nu?!). Oamenii, importanți cu toții, și-au făcut frumușel treaba. Treaba lor! Eu am vizionat… hribii de pe masa de la cabana Sadăului, baa am și cules, de printre… picerele pelerinilor, două trei bucăți, culmea, de impudicus impudicus, hribii de mesteacăn. Că m-am ciorovăit și cu măria sa vornicul Brodinei, domnu’ Petrea (și nu-mai-știu cum), care, crosă la patină, îmi îndruga povești că n-ar fi tocmai buni de păpat! Învață-l pe popa Tatăl nostru! Dooomnuli primare, păi la numele meu de conifer(& păltinaș) nu mi-ar hi rușâne să nu știu barem cu ce se mâncă… codru (iertare de cacofonie, Codrule, măria ta!), aaaii? Barem atâticaa. Ne-am împăcat, mintenaș, în preajma cupei. Pentru că pe masă au și apărut, ca la gospodari de gospodari, bucatele de îmbucat, afinata și tzuica de glasgow de dat pe gîți. Și șăfu de post frontalier a cuvântat pe potrivă: “Am o palincă de pere!”. “Cred că… mere!”, a venit, prompt, răspunsul, isteț foarte, al însuși comandorului, fără însă ca omu’ să se… spurce cu râia asta al naibii de plăcută la drincuit! Hai atunci, hai noroc și sănătatii că-i mai goodă decât… C-așa-i românu’: Un popor f…. primitiv! Ce-am mai făcutără domniile noastre dă 23 August?! Păăi, înapoi la elicopter și… retour. În compania bonviveurilor… conducători iubiți. Pă bunee! Și dacă, vorba lu Nică, de la Tg. Neamț pân’ la Fulticeni e tot atâta cât de la Fulticeni în… marșarier, apoi tot astfel șăd lucrurile și la noi. Înapoi spre târgul Sucevei, de astă dată pe linia apei Moldova (la dus am umblat pe cursul Sucevei, cea care are și ea fo 40 km… uitați pe la ucraineni, nene), tot în vreo 40 de minute (mașina face, pe ruta cu pricina, exact trei ceasuri!). Același baroc peisaj. Rănile lăsate de viiturile mâloase, șerpuirile bezmeticelor ape, treabă la greu peste tot, hămăleală de-amboulea la tomnit și la reparat. Și… oameni vii! Aa, și gobăile spăriete de mama & tata focului. Ca și bârsanele, vai de poponeatza lor! La grămadă ca la rugby, de câte ori auziră ori văzură… drăcovenia! Zburătoare & fâlfâitoare. Și-ngrozitoare, fonic. Daa. Și geana de soleil, și verdeața încă… verde, și clorofilă (încă muuultă), și construcțiile-construcțiile, aah, mai abitir noile gospodării, o nebuniee, două: o fru-mu-se-țee! Și asta contează. La urma-urmei, ce e val ca valul… Ne prăpădirăm și pierdurăm-pierdurăm la greu bătălii, da’ nu și răzbelul, pârli-l-ar focu’ ucigă-l toaca, ucigă-l clopotele (în sat la mine, polimarul et comp. au clopoțit toată noaptea lui joi spre vinerea trecută). Înapoi la Salcea. Regretul că n-am mai văzut femeia aia mișto de ne-a întâmpinat, mmm!, mult galeș la… întâmpinare, mmm! O blondă și cu niște chiroane de tocuri la pantofi, mmm!, i pak. Și ne-am urcat, iute, în mașina amicului Sandu, demnitar number two de pe la noi, care, ca la venire, a condus personal. Știți cum spune charismaticul, mult regretatul egumen Cleopa, sihăstritul înțelept: La oraș dracul vine sub forma… femeilor, amicilor, dealde astea. În pădure însă el vine… personal!. Care june demnitar a jărit al naibii dă bine – meseriaș, nu șagă! – bolidul instituțiunii, un performant Cielo (Cer, în spaniolă), cu regretul că, din lipsă de magneți, n-a mai apucat spânzura deasupra ochiosului… faeton, drăcovenia aia intermitent luminiscentă (și odios rău de tot țipuritoare). Cum de ce?! Ca să se dea lumea la o parte, că trecem nooi, cee… Parantes: cea mai valabilă mașină de la târgul de profil etalat în centrul Sucevei, acu vreo lună și mai bine, era un… Faeton! Leit astfel e megamarca… Da’ asta nu l-a împiedicat pe Sandu să discute, în vreme ce șofa (exce!) cu cogeamite șăfu’ său, dîlî Blaga, curios nevoie-mare – nevoie-mică, mititică și mitikă, să auză… ce mai e prin teritoriu! În loc de dat cu capu… În mic asta a fost. Mișto giudețu mai avem! Pakat câ-i… copulat, populat, vorba unui hâtru dintre noi. În mic. In mare, cine știe, poate ne vom mai da un meeting, poate vom mai povesti în vreo carte. Quizas, quizas, quizas. Poate, poate, poate, cum zice divin Net King… Ș-am scris această carte (de foto a… potretuit, măiestru de tot, amicul Mihăiță Burlacu, un artist), pardon, poveste eu, DUMI BRAD Trăiaskă… inundătziilee! (Feri Doamne…) Vivat dom’ su’prefect! Trăiască douăj’trei august! d.b.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: