Salcea, orașul din coasta municipiului Suceava

Trecerea de pe raza municipiului reședință de județ, Suceava, pe teritoriul orașului (cel puțin acesta îi este statutul administrativ) Salcea se face pe nesimțite. Cartierul Burdujeni aproape că s-a unit cu Plopenii, așa că nici nu-ți dai seama că te afli în altă localitate. Doar că, în noul oraș, însemnele ruralului sunt evidente: case gard lângă gard, grajduri cu animale, standoale arătoase, grădini cu legume, curți pline cu diverse orătănii. Pe ici, pe colo, între gospodăriile așezate mai la distanță se pot vedea (mai ales în această perioadă) lanuri de culturi, sălcenii fiind mândri că, în acest an, recoltele au fost mănoase. Deși, majoritatea, agricultori din tată în fiu, cei mai mulți dintre cetățenii ce locuiesc în Salcea se considerau de multă vreme orășeni, mai ales că, o perioadă de timp, așezarea lor era numită comună suburbană.

 

La un moment dat, s-a vehiculat chiar ideea să fie transformată în cartier al municipiului Suceava. Poate și de aceea, atunci când s-a pus problema organizării referendumului, oamenii au participat în număr mare și au optat pentru statutul de oraș. E drept, abia acum se lucrează la introducerea apei curente (în septembrie va curge la robinet), utilitățile sunt cam puține pentru pretențiile de oraș, dar, vorba domnului primar Ilie Lungu: „Și Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, nu deodată. Încetul cu încetul, vom ajunge să ne bucurăm și noi de ceea ce impune statutul de urbe”. Până la bucuriile generale însă, încep să prindă contur câteva deziderate mai vechi, care îi fac pe oameni să nu regrete că sunt… orășeni. Înainte de toate, însă… …Apa curentă Am străbătut, de curând, orașul Salcea, iar privirea ne-a fost atrasă de prezența unor echipe de muncitori care săpau șanțuri, îngropau tuburi, făceau diverse măsurători. Ni s-a spus, mai târziu, că e o lucrare amplă, pe o lungime de 15 km, a cărei valoare este de 860.000 de euro. E vorba de aducțiunea de apă potabilă, de care vor beneficia, chiar de la început, foarte multe gospodării. În cadrul Primăriei se va înființa un serviciu special legat de furnizarea apei. Se zice că în luna septembrie apa va curge la robinetele oamenilor. E o mare realizare, pe care o remarca și Toader S. Iacobeț (foto) fiu al satului, acum pensionar, după 40 de ani lucrați ca șofer profesionist: „S-au făcut multe în orașul nostru, spune dânsul, satis-făcut. Avem telefonie, că poți vorbi oricând în toate colțurile lumii, gaz metan, drumuri bune, dovadă că cei pe care i-am ales în fruntea obștii nu ne-au dezamăgit. Și mai există ceva, în mod deosebit, în acest an, de care oamenii se bucură enorm de mult: o recoltă de grâu cum n-a fost în mulți ani. Circa 4000 de kg la hectar. După cum arată câmpul, și la celelalte culturi rodul va fi bogat. Parcă a ținut Dumnezeu cu noi, nu a bătut gheața, nu ne-au inundat apele. Dacă în toamnă vom avea, așa cum se zice, apă curentă în case, atunci, eu, ca fiu al acestei așezări, mă pot considera pe deplin orășean”. Făcând un inventar al zestrei edilitar-gospodărești care conferă așezării statut de urbe, domnul primar Lungu a ținut să adauge: „Avem, pe teritoriul localității, 7 medici și mai multe cadre sanitare, 4 cămine culturale, o bibliotecă cu 12.000 de volume și bibliotecar angajat, 380 de autoturisme, 81 tractoare particulare, peste 1000 de vaci, mai multe unități economice și 40 de asociații familiale. Toate acestea, plus o serie de firme cu putere financiară mare, dau orașului o anumită putere proprie”. Ca să ne convingă, „pe viu”, că Salcea nu este o așezare oarecare pe harta județului, domnul primar ne-a invitat să vizităm Școala cu clasele I-VIII, din centrul civic. Aici, ca și la școala similară din Plopeni, a fost introdusă încălzirea centrală pe gaz metan. Peste 4 miliarde de lei a costat investiția pentru ambele instituții. Poate și din acest motiv, domnul director Radu Roată (foto) are motive de satisfacție: „Încălzirea centrală e un câștig extraordinar de mare pentru noi. Am tot suferit de frig, acum se poate sta, iarna, îmbrăcat lejer în școală”. Vorbind de instituția ca atare, unde, în aceste zile, se face curățenia generală, trebuie să menționăm că elevii de aici beneficiază de 20 de calcula-toare, cu acces la internet. În Salcea funcționează 5 școli, cu circa 1500 de elevi și în jur de 100 de cadre didac-tice. Domnul director Roată a ținut să precizeze un amănunt nu lipsit de importanță: „Este primul an din ultimii 15, când, la această oră, toate școlile ce au sobe au fost deja aprovizionate cu lemne de foc pentru iarnă. Nu vreau să spun mai mult, dar cred că și acesta e un merit al celor ce răspund de buna gospodărire a așezării”. Săritori, dar cu pretenții justificate După un „stagiu” de 4 ani ca viceprimar, domnul Ilie Lungu poate spune, fără nici o reținere, că știe foarte bine problemele cu care se confruntă întreaga suflare a orașului ce l-a ales în fruntea obștii. „Aleargă” zi-lumină, iar seara, când ajunge acasă, iar cei 4 copii, împreună cu soția, îi zâmbesc, i se pare că toate lucrurile au fost rezolvate. Și, în bună parte, după cum ni s-a spus, chiar au fost. De altfel, e și programul său electoral, pe care îl urmărește cu sfințenie, pentru a se ține de cuvânt în fața alegătorilor. Astfel, drumul spre Văratic (pentru care s-au cheltuit 30.000 de dolari de la Banca Mondială) s-a finalizat, Primăria, ai cărei pereți arătau ca vai de ei, a fost și ea primenită în totalitate arătând, acum, ca o casă de bun gospodar. Mai nouă este înființarea unui birou notarial în Salcea. S-a discutat deja cu un notar din Suceava, care a promis că-și va deschide, în curând, și aici, un birou. Domnul primar Lungu se gândește, pentru înființarea unui Centru de permanență în localitate. Un fel de mic spital, cu staționar, cum există la Zvoriștea sau în alte localități ale județului. Și mai are în vedere un post de televiziune local, prin cablu. Ultima mare satisfacție pentru primar (și nu numai pentru el) a fost, însă, dată de faptul că, la chemarea Primăriei și a preoților din localitate, oamenii s-au mobilizat în mod exemplar, reușind să strângă 113 saci cu porumb boabe, 51 de saci cu grâu, 20 de saci cu făină de grâu și porumb, 2 saci cu fasole, cantități importante de cartofi, ceapă, 55 saci cu haine, 11 geamuri, 4 uși cu tot cu tocuri și 70 de milioane de lei. Toate acestea au fost transportate în localitatea Suraia din județul Vrancea, la cei care au avut de suferit în urma inundațiilor. O delegație din Salcea s-a prezentat, sâmbătă, în comuna vrânceană, unde, pe bază de procese-verbale, sinistraților li s-au înmânat bunuri și bani. Demn de remarcat este și faptul că S.C. Petrobel, societate ce-și desfășoară activitatea pe raza ora-șului Salcea, a asigurat, fără nici o pretenție, transportul ajutoarelor la Vrancea. Sălcenii sunt săritori, întreprinzători, gata oricând să întindă, la nevoie, o mână de ajutor. Dar au și pretențiile lor. Bunăoară, având statut de orășeni, ei vor un serviciu centralizat de colectare a gunoaielor, că doar plătesc taxe și impozite. Ș-apoi, mai e o problemă, pe cât de acută, pe atât de stringentă: extinderea gazului metan. Din cele 3000 gospodării, doar 700 beneficiază de gaz metan. Situația ar fi rezolvabilă, dar costă mulți bani. În condițiile în care bugetul orașului este, deocamdată, sărăcuț, greu de găsit o soluție. Dar speranțe există, iar cei aleși în fruntea urbei au în vedere și acest lucru. Politica așezării În foarte multe consilii locale din județul nostru există consilieri pentru care adversarul politic este un fel de dușman, ce trebuie „atacat” virulent, până la eliminare. Este îmbucurător ca, la Salcea, politica partidului de care aparții se face în campania electorală. În rest, se face politica așezării, a nevoilor de care se plâng oamenii. Bunăoară, domnul ing. Viorel Lubera, viceprimar, deși de altă culoare politică, se află în relații de colaborare foarte bune cu primarul și consilierii. „Eu am atribuțiile mele, mă consider un administrator al așezării, sunt foarte multe probleme de rezolvat. Dacă am avea și dotările necesare, mă refer la utilaje pentru salubrizare și nu numai atât, ne-ar fi mai ușor. Sperăm ca, în curând, să obținem, prin transfer, o autospecială de la Ministerul Apărării, pe care să o folosim pentru curățenia orașului. Esențial este însă că, la noi, nu există disensiuni între consilieri. Când e vorba de realizat ceva în interesul obștii, nimeni nu zice nu.” Neamul lui Stănescu Aflându-mă la Salcea, era firesc să mă interesez de etnia romă a locului, de renumiții căldărari, vreo 300 de familii stabilite aici de mulți ani. Pe cei mai mulți îi cheamă Stănescu, dovadă că majoritatea își au descendența din același… arbore gene-alogic. Fac bine, am aflat, mulți sunt, acum, emancipați, au învățat și ceva carte, știu să scrie, să citească și chiar să facă afaceri. Mulți dintre ei, muncitori destoinici, specialiști în prelucrarea metalelor, și-au construit case arătoase, au mașină… la scară, chiar și șofer plătit. Mai mult ca atât, doi dintre căldărarii din Salcea, mai isteți și… descurcăreți, au ajuns patroni de firme prospere, au depozite cu materiale de construcție, de unde localnicii se aprovizionează cu toate cele necesare pentru înălțarea unei case. De la fier beton, tablă zincată, ciment, cala-buri, până la cuie de toate mărimile. Unul dintre aceștia este Nica Stănescu, care, împreună cu fiul său, Virgil, ce era plecat, în ziua documentării noastre, la mare, cu familia, a pus bazele unei societăți comerciale. Irina fiica lui Virgil, frumos aranjată, cu curtea casei pavată și plină de flori, ne spune că afacerile merg binișor, iar în lipsa patronului, adică a tatălui ei, bunicul este șeful. Dar și fără el, ea știe prețurile la întreaga marfă, fiind în orice moment gata să vândă produsele solicitate. Țiganii din Salcea nu mai sunt cei de altădată, când chefurile lor țineau câte o săptămână, când scandalurile nu se mai terminau. Ei au renunțat de mult la corturi, și (cu unele excepții) lucrează, vopsesc case, garduri, fac cazane, le spoiesc, se angajează să efectueze diverse lucrări. Așa se explică și faptul că doar o parte dintre ei au dosare pentru ajutor social. E drept, mai pleacă unii în câte o „plimbare” prin județ, în localități unde știu că se organizează hramuri și adună, cerșind, diverse produse. Cei care le oferă însă, din milă, pomană nu știu că „săracii” cerșetori au „Mercedes”-ul parcat la marginea satului, iar acasă poiata le este plină de porci sau alte animale. E trea-ba lor. Esențialul însă constă în faptul că de mult timp nu s-a mai auzit, la Salcea, despre vreo infracțiune comisă de un căldărar. Drum lung, spre adevărata urbe La Salcea (ca de altfel, în majoritatea localităților devenite, în ultima perioadă de timp, orașe) drumul spre adevărata urbe este încă lung. Dar nu imposibil de străbătut. Aici se poate vorbi mai puțin de sărăcie. La Prelipca și Varatic trăiesc și mun-cesc printre cei mai renumiți legumicultori din județ. Ei umplu, zi de zi, piețele Sucevei cu zarzavaturi și adună bani frumoși. E drept că și muncesc mult, dar au satisfacția cuvenită. Având o situație materială bună, ei nu uită să-și achite datoriile față de bugetul local. De altfel, în Prelipca, la o populație de 1300 de locuitori, există doar 3 dosare pentru ajutor social. O dovadă în plus că oamenii muncesc și-și asigură singuri cele necesare traiului. Mulți dintre sucevenii cu bani ce locuiesc la blocuri și-au căutat terenuri pentru casă la Salcea. Poate și de aceea arul de pământ a săltat, aici, la un preț de necrezut. E vorba de zeci de milioane de lei. Gaz metan este, telefonie, la fel, apă curentă va fi cât de curând. Trei elemente de bază pe care le impune civilizația modernă. E drept, mai sunt încă multe de făcut, dar, vorba domnului primar Ilie Lungu, „ceva parcă se mișcă și nu oricum, ci în folosul oamenilor, care au fost și sunt convinși că statutul de oraș s-a obținut spre binele lor.”