Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (Precista) din Baia

Intrată în istorie printr-un destin de excepție, Baia nu este numai o expresie geografică sau o așezare circumscrisă unor condiții strict locale, ci o atmosferă, un mediu, o ambianță. Pe lângă statutul ei de prima capitală a Moldovei („Civitas Moldaviensis”) și de loc al răsunătoarei izbânzi a lui Ștefan cel Mare și Sfânt, în 1467, reconstituirea acestei „atmosfere” o impune și biserica lui Petru Rareș din centrul localității.

 

Acest vlăstar din neamul mușatinilor a înălțat locașul de închinare, după cum rezultă și din spusa cronicarului Grigore Ureche, în Letopisețul său: “Petru Rareș a ridicat biserici de piatră în Hârlău și în Bae”. Pisania originală, fixată deasupra ușii de intrare, arată limpede că biserica a fost zidită de Petru Rareș: “Cu vrerea Tatălui și cu ajutorului Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, binecredinciosul și de Hristos iubitorul, Petru Voievod, cu mila Lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, Fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zidit și săvârșit acest hram întru numele Adormirii Precistei și Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu Maria, în anul 7040 (1532), luna septembrie – 12, iar al Domniei lui, al cincilea și al șaselea curgător” (1532). Biserica are formă basilicală. Este o construcție înaltă, fără turlă, de plan dreptunghiular, cu o absidă semicirculară a altarului, la capătul de răsărit; ridicată din ziduri de piatră, groase de 1,65 m. Are o rezolvare arhitectonică mai deosebită, prevăzută cu un cat pentru clopote, deasupra pridvorului larg, deschis către exterior, pe patru arcade mari, care sporesc frumusețea simplă a monumentului și îi dau mai multă măreție. Este oarecum aceeași rezolvare ca și la ctitoria mai veche cu zece ani, biserica din Părhăuți, construită la 1522, de logofătul Gavriil Trotușan. Planul este simplu, împărțit în încăperile obișnuite: pridvor, pronaos, naos și altar, încăperi boltite arhaic cu calote sferice așezate pe patru arce dispuse în diagonală, prin mijlocirea celor patru pandantive aflate în cele patru colțuri. Ca mai toate bisericile din vremea domniilor lui Petru Rareș și ale fiilor săi – Probota (1530), Humor (1535), Moldovița (1532), Râșca (1532) – Biserica Precista de la Baia a fost pictată în interior și exterior. Deși apărută sporadic și înainte de Petru Rareș, pictura exte-rioară din Moldova, păstrată la numeroasele sale biserici, reprezintă momentul culminant al evoluției acestui excepțional fenomen al artei românești. La Baia însă, pictura exterioară s-a păstrat doar pe peretele sudic și pe cel de est. Restul este deteriorată sau acoperită cu straturi succesive de var. Dintre scene, se remarcă tematicile iconografice prezente la toate bisericile din nordul Moldovei: Judecata de Apoi, Arborele lui Iesei, Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și altele. În interior, deși acoperită de un strat de fum și afectată, pe anumite porțiuni, de igrasie, pictura impune prin originalitate. Ea a frapat pe cercetători și pe specialiști, ori de câte ori s-au aplecat cu zăbavă și pasiune asupra ei, acordându-i aceleași atribuite artistice și valorice ca și binecunoscutelor fresce din Bucovina. Specialiști UNESCO din 42 de țări, aflați la Simpo-zionul de la Suceava (mai 1995), au stăruit mult asupra acestei picturi, considerând-o foarte interesantă și valoroasă, și deci că este necesară includerea ei urgentă în programul de restaurare. Dintre scenele picturii interioare menționăm tabloul votiv al voievodului Petru Rareș cu doamna Elena (Ecaterina) și unul dintre fii, care oferă ctitoria lor Maicii Domnului. Catape-teasma nu este originală. Actuala catapeteasmă datează de la sfârșitul secolului XVIII. Are în componența ei icoane pictate pe lemn de tei, foarte reușite din punct de vedere al expresivității artistice. Celelalte obiective de valoare istorică și artistică (cărți și icoane cu valoare de patrimoniu) se găsesc la depozitul de carte veche de la Râșca și, respectiv, la Mănăstirea Sucevița. De-a lungul celor aproape cinci secole, cunoscându-se meta-morfoza zbuciumată a localității Baia, și această biserică a trecut prin vălmășagul vremurilor, fiind martora războaielor și pustii-rilor, la care s-au adăugat stihiile și dintele necruțător al vremii. Așa încât, asupra ei s-a mai intervenit, în timp. Una din restaură-rile notabile, dar din păcate parțiale, a fost cea din 1924, realizată de Comisia Monumentelor Istorice, în urma demersurilor ma-relui istoric N. Iorga, după o vizită la Baia. Cu acel prilej, s-a înlăturat turla de cărămidă ridicată deasupra pridvorului, considerată un adaos apărut în timp, ce nu corespundea arhi-tecturii inițiale a bisericii, așa cum se vede în tabloul votiv. Existența unei linii de front în preajma localității, în timpul ce-lui de-al doilea război mondial, a pricinuit evacuarea locuințelor din zonă. Urmările nefaste s-au abătut și asupra bisericii, fapt ce a determinat executarea, în conjunctura postbelică, a unui acoperiș de șindrilă, total neadecvat cu stilul arhitectural moldo-venesc. Noul acoperiș cu tablă de zinc, realizat între anii 1988-1990, prin strădania preotului paroh și a enoriașilor parohiei, având girul de specialitate al arhitecților de notorietate (Balș, Antonescu, Polizu și Cișmigiu), impune prin grandoarea șarpan-tei din stejar și a streașinei largi, care protejează mai bine așezământul. Constatându-se existența unei igrasii progresive care afecta alarmant fresca valoroasă a bisericii, s-au executat, între anii 1992-1994, lucrări de drenaj în jurul locașului sfânt, concomi-tent cu minuțioase cercetări arheologice de rigoare. Din 1995 până în momentul de față, s-au executat lucrări ample și comple-xe de consolidare și rezistență a zidurilor, atât pe orizontală, cât și pe verticală. Momentul actual al restaurării bisericii lui Petru Rareș de la Baia îl constituie etapa tencuielilor în tehnica al fresco, pe spațiile fără pictură. Momentul culminant și mult așteptat l-ar constitui declanșarea restaurării picturii, lucrare foarte costisitoare, dar necesară. De altfel, însuși Î.P.S. Arhiepiscopul Pimen, cu prilejul slujbelor arhierești la această biserică (1991, 1995, 1996, 2004), a remarcat necesitatea restaurării picturii, tocmai pentru salvarea acestei opere, care are un loc aparte între valorile noastre patrimoniale. Aceasta a spus-o tocmai Înalt Prea Sfinția Sa, binecunoscut de specialiști în domeniul artelor medievale din țară și străinătate, prin studiile și publicațiile de referință ale Înalt Prea Sfinției Sale despre teologia icoanei și importanța frescelor bucovinene. Un exemplu elocvent de neuitat a fost geniala intuiție a Î.P.S. Pimen, încă înainte de 1989, privind valorile de la Probota, fapt ce a culminat cu minunea descoperirii valoroasei picturi, ce ui-mește și acum lumea care o vede. Și pentru că dragostea Î.P.S. Pimen pentru monumentele istorice este inepuizabilă, în anul omagial Ștefan cel Mare și Sfânt – 2004, a mai îmbogățit patrimo-niul spiritual al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților cu încă șase biserici din lemn, construite în timp record, prin directa preocupare a Înalt Prea Sfinției Sale, tocmai pentru protejarea și conservarea unor biserici monumente. Folosim contextul pentru a consemna, cu multă gratitudine, acest eveniment important de la Baia, și anume că am avut și noi privilegiul ca, în spațiul sacru al bisericii voievodale, să se înalțe o astfel de biserică din lemn închinată Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și cinstitului “Acoperământ al Maicii Domnului”. Prin acest locaș, Î.P.S. Pimen a intrat definitiv în inima și prețuirea noastră și a enoriașilor noștri. Totodată, noul Altar de la Baia, alături de celelalte două noi biserici ce se vor înălța pe vatra ei multiseculară, reprezintă îndemnul părintesc și providențial al înaltului ierarh de a conștientiza că istoria și spiritualitatea acestei localități vor continua și-n noua dimensiune spirituală a mileniului trei. Preot. ic. stavr. VASILE HRESTIC