Din dragoste curată între creștini

O bună parte dintre bisericile medievale din acest colț de țară își continuă rolul activ de îndrumare și întărire a credinței străbune, fiind în centrul unor intense activități specifice ortodoxiei vii și lucrătoare. Parohia “Sf. Ioan Botezătorul” din Siret este un exemplu de remarcat, pentru îmbinarea reușită dintre tradiție, vechime istorică și contemporaneitate, dintre formarea pur religioasă a firii umane și conștientizarea valorilor culturale, prin prețuirea înaintașilor. Măsura în toate, caracterul vertical, vastele cunoștințe teologice și istorice ale preotului paroh Vasile Merlă, “înfrățit” cu un colectiv de oameni harnici – consilieri și epitropi, dascăl și coriști -, ajutați nu de puține ori de autoritățile locale, au prilejuit, în cei 23 de ani de păstorire ai duhovnicului siretean, plăcute și de folos realizări.

 

Astfel, locașul de cult, atestat printr-un uric din secolul al XIV-lea (mamei lui Petru Mușat, doamna Margareta, dăruindu-i-se venitul cântarului din cetatea Siretului, ea milostind, la rându-i, biserica), își păstrează, prin atenta restaurare, nobila ținută de ctitorie mușatină, dar se folosește cu înțelepciune și de realizările tehnice ale timpului nostru: două sisteme de încălzire, unul pe gaz, altul pe combustibil solid, sunt pregătite pentru anotimpul friguros. De suflet se ocupă Dumnezeu. Însă, cum “El dă, dar în traistă nu bagă”, cum sună o vorbă din popor, în total acord cu Sfânta Scriptură care laudă hărnicia – stranele și jilțurile măiastru lucrate în lemn, o stație de sonorizare modernă, în exterior un lumânărar și un zid de piatră arătos sunt exemple care vin să dovedească străduința credincioșilor “spre înfrumusețare a Sfânt Altarului acestuia”. Se poate spune că siretenii și-au ales ca moto pentru tot ceea ce fac cuvintele arhipăstorului, Î.P.S. Pimen, care ades a fost auzit îndemnând norodul “la muncă și rugăciune”. “Am vrut să arate Sfânta Biserică asemeni caselor noastre. Aceeași purtare de grijă trebuie să dăm locuinței lui Hristos… și poate mai mult”, ne spunea epitropul Vasile Sauciuc, tehnician dentar de profesie. În curtea bisericii, lângă lumina lumânărilor, stă bustul lui Simion Florea Marian, acesta nefiind doar un renumit culegător de datini și obiceiuri strămoșești, un nume de seamă al folcloristicii românești, ci și un slujitor al altarului, trăind bună vreme și în târgul Siretului. Iar dacă cele spuse până acum par prea doar de laudă, să știți că și smerenia este de găsit în această parohie, nu numai la cei vârstnici. Există un cor mixt de muzică religioasă, numit “Sânziene” (format și condus de dascălul Viorel Huțanu), care, ani la rând, a participat la Festivalul de muzică religioasă “Buna Vestire” de la Fundu Moldovei, la ultima ediție obținând locul întâi. Unde este smerenia? Acest cor, alcătuit în majoritate din cadre didactice, participă la fiecare Sfântă Liturghie, membrii săi nevrând să audă nicicum de moda unor intelectuali care poartă cu nonșalanță exagerată haina egocentrică a omului cosmopolit și non-religios. “Și-a găsit loc prielnic sămânța bună”, spune părintele Vasile Merlă și îl citează pe alt păstor de suflete, scriitorul Constantin Hrehor, care, referindu-se la ecumenismul din localitate, scria: “Ceea ce nu s-a reușit pe plan internațional, s-a reușit în acest orășel. Activitățile realizate nu sunt de paradă, ele izvorând din dragoste curată între creștini”. Tot din dra-goste curată s-a împămân-tenit obiceiul ca, în timpul postului de dinaintea În-vierii Dom-nului, la Siret să sosească “de peste munți”, din Si-biu, preotul profesor doctor Constantin Necula, cu îndemnuri de întărire a credinței. Cum tot drept-măritorul creștin știe că moartea trupească duce la învierea sufletului, grijă s-a avut și de cei răposați; până să ajungă înapoi în lut, ei pot poposi, la dorința familiei, într-o casă mortuară bine îngrijită, cu un praznicar înzestrat cu toate cele de trebuință. “Din donații particulare, am reușit să obținem un sfert de miliard. Autoritățile locale ne-au ajutat cu peste 500 milioane lei. S-a adăugat munca pe bază de voluntariat a oamenilor, și rezultatele au apărut cu marele ajutor al lui Dumnezeu”, ne-a declarat epitropul Vasile Sauciuc. Râvna lor va continua, iar rugăciunea îi va întări. Ocrotirea Celui de Sus le va da putere să finalizeze și viitoarele proiecte: împrejmuirea cimitirului cu un gard de piatră și refacerea bisericii din mijlocul acestuia, o construcție de lemn adusă din comuna Șerbăuți, în anul 1912. Doamne, ajută-i!