V-am dat teatru…

Duminică seara au fost, la Suceava, două ceasuri bune cu Naționalul bucureștean. A fost o seară, pardon, O noapte furtunoasă, comedie de bază din zestrea lu’ Nenea Iancu (Caragiale). Meseriașii și-au făcut treaba, iar sala a percutat corespunzător, atent, și, cum îi șade tujur bine: cu naturelul simțitor, ca să fim în cadență cu… arealul. Daa, săptămâna trecută a fost una fastă, norocoasă pentru Suceava. De-ajuns a pomeni doar megaconcertul “phoenicșilor”, cu Nicu Covaci, Țăndărică & tot neamul lor și, în climaxul stă-mânii, duminică, piesa (de râs pe săturatelea) a lui taica… Cara-giale (cacofonia se permite acilea), care a făcut, în viețișoarele cam triste ale amărăștenilor de pretutindeni, oficii valabile de descrețire, pe la frunte, pe la suflețel.
 

Echipate românește, precum machedoni de-ai lui Hagi, Caragiu, Caramitru ori Gică Beeecali-gălăgie, personagiile (Veta, Zița, Jupân Dumitrache, Spirache, Chiriac, aa, și mai abitir belicosul, fragil, totuși, Rică Venturiano, amploaiat, arhivar, publicist zgomotos de la Vocea Patriotului Naționale, lulea amorez al Ziței) și mai cine va fi fost pe-acolo poartă frumușel, mai toatele, sigla mândră a Naționalului bucureștean, poreclit cu însuși onomasticul… pișicherului dramaturg (un pic de sor-ginte greacă, genealogic). Pe fondul sonor au orăcăit abundent batracieni nemiloși și, la panarama generală a broscoilor (u-mani) de toate soiurile, a fost chiar muzichia ce trebuia. Patinate de epocă, și costumele… au luat ochiul (apropo, amice: dă fuguța la Muzeul Sucevei unde-ți poți desfăta ochișorii cu parfume & straie mișto din veacurile 15-16-17, zău că se merită!, într-o expoziție de gen, cu dichis fermecătoare). Savuroasă petrecerea de pe scândură, de la Casa Culturii, duminică. Paradă la greu cu… mațe-fripte, coate-goale, papugii și lefegii, țircădăi și mai ales bagabonți, muieri lunecoase, arzoase și nurlii, gașperițe oacheșe cu inimă zburdalnică, fâțe și fițe ambetate de dragoste chioară & amor ghebos, pămpălăi pătați la onoarea de familist, discursuri sforăitoare d’ale palavragiilor (leit cu cele de astăzi), ce se jură (că nu prea fură) pe sf. constituțiune, cu toții – cu toatele “la treabă” și-n în situații haioase, așa, de-un capriț & de-un pamplezir, daa’ iubăreață fa-una, că, dee, ei îs tare la ambiț și la nevoi, precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea, naa. Daa… Ce mai, auzind noi, anțărț cum că la Suceava fi-va astă paranghelie în sos de comedie, apoi n-am putut s-o tratez cu refuz! Rezon! Și bine făcurăm, bine ne-a mai prins. Parol d’honneur… (D.B., fost studinte în Litere, publicist acu’, vajnic)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: