Ce face olteanul când…

Ca să câștigi, când ceri ceva, e bine, întâi-și-ntâi, să dai și tu. Barem ceva, o țâră, acolo. A devenit între timp ș-un soi de postulat pedagogic. Și… i-am dat. Ca să-l câștig la bunăvoință… Zicându-i ,“de la obraz”, din prima: “Știți ce face olteanul când se plictisește?! Că doar așa zice taica Aristot: omul e singurul animal care se plictisește. Știți?” / „Nu!” „Vă spui io: apooi, când olteanul se plictisește, țipă bulendrele dupe el și mi ți se pune de le păzește!” Așa i-am zis: hi-hii ! Horațiu Mălăele e actor. Cât încape. Cogeamite. Și mai e și gorjean. Cum îi place, prin discriminare pozitivă (olt)etnică. Apoi, nu mai departe de acu’ niscai zilișoare s-a suit, iarăși, pe scândură, la Suceava (C.C… casa culturii, în dricul lui Mărțișor, 15). M agistral!

 

Și tovarășul lui de scenă, sufleorul, a sclipit așij-derea, vârtos. 2 ore de pomi-nă, pe motive de Cehov, aduse la zi. Cu glose zdravene despre actor. Și viața lui, tabieturile meseriei, mizeriilor ei. Trist, grav, haios. Și cu omenească veselie. Totuși… Marți seara, Horațiu a nău-cit o sală de suceveni… thali-eni. După morala lui taica Will: „Amice, poftește la tea-tru! Dacă vrei să te vezi în oglindă!” Și, doi la mână: Omule, las-o mai moale! Nu (se) merită. Starea na-turală a omului este să fie caraghioasă. Vă rog să ple-cați acasă. Pe mâine sea-ră… Sunt ultimele vorbe, încă reavene, zise la urmă, pe sce-na Sucevei… Pe mâine… – Ce e cu axa asta Washington-London… Bahlui?! – Sartre avea aici două so-luții. Ce vă convine? O liber-tate consimțită ori o libertate controlată?! Atitudinea de până în ’89 e și cea de după: să ne complacem. – Țiriac et comp au căsăpit niște porci. 185 râmători silvatici… – Habar n-am. Eram plecat din țară. Am auzit ceva, dar cunosc extrem de puțin… – Aveți treabă cu pescuitul, cu vânătoarea? – Cu pescuitul. De obicei, mai mergeam cu niște prie-teni… Vânătoarea mi se pare destul de canibală… – Ce vi s-a petrecut… mișto, în martie? – De Mărțișor m-am căsă-torit eu! Mai memorabil decât așa ceva nu-i. Și chiar anul ăsta facem 20 de ani… – Ce să (mai) facem cu șu-vița lui Băsescu? – Nu știu, habar n-am. Pen-tru mine ar fi groaznic, pentru că un caricaturist se preocupă de un asemenea accident capi-lar. Da’, mă rog, lumea se pre-ocupă extrem de mult de șu-vița asta. A uitat să mănânce, a uitat să mai meargă la vot, a uitat să-și mai facă treburile, a uitat să mai aibă relații se-xuale cu nevestele ș.a.m.d., pentru că ăsta are o șuviță rebelă pe cap. O aiureală! – Ca artist, ai nevoie de lu-cruri frumoase și tandre. Citii pe undeva… – Ce spuneți dv., așa este. Dacă am locui în vorba asta ar fi lucrul cel mai confortabil, nenorocirea… avem parte și de mizeriile vieții. Mă rog, nimic nu se-ntâmplă decât ceea ce trebuie să se-ntâmple. Cum tot eu spuneam… – Democrația: să acorzi a-ceeași atenție și zeilor, și cim-panzeilor. – Ha, haa, haaa! Cine-a zis-o?! – Nu știu! O furai și eu de prin lecturile din urmă… Țineți postu’? – Nu prea. Dar merg la bi-serică, da’ post e foarte greu. Din motive obiective… – Ș-un banc. Ca vajnic ol-tean-gorjean ce ne sunteți… – Că de ce aleargă olteanul de Paști dupe Salvare?! – !?! – Să pupe Crucea… – Hî, hîî, hîîî… DUMI BRAD bucovinean