„Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici…“
Încă de pe vremea „conducătorului iubit“, istoria nu mai avea linişte, iar măreţii voievozi fuseseră puşi la treabă: să legitimeze megalomania lui Ceauşescu băgat în şirul făcătorilor de ţară, spre neruşinarea tovarăşilor şi a „intelectualilor“ care-i închinau imnuri, ode, omagii şi cântări pe stadioane cu zeci de mii de tineriCiteşte



























Comentarii