Dr. Radu Ciornei, deputat USR, propune vaccinare masivă, lockdown între 10 decembrie şi 10 ianuarie şi menţinerea învăţământului online

> Potrivit lui, România a pierdut în mod lamentabil lupta cu pandemia

Deputatul USR de Suceava dr. Radu Ciornei apreciază că România a pierdut în mod lamentabil lupta cu pandemia şi consideră, „deşi va fi hulit”, că este nevoie de vaccinare masivă, de introducerea unui lockdown între 10 decembrie şi 10 ianuarie, de menţinerea învăţământului online pentru ca până în luna aprilie să fie salvate câteva mii de vieţi.

Vă prezentăm integral postarea dr. Radu Ciornei. (N.B.)

Acum un an, în plină campanie electorală, îmi amintesc de înfrigurarea cu care aşteptam veştile despre vaccin. Îmi amintesc uşurarea şi mândria ce m-au cuprins atunci când m-am convins că lumea ştiinţifică înfinge măcar câteva suliţe în acest balaur nevăzut care răpea atâtea vieţi, oameni apropiaţi nouă.

Noi, sucevenii, am plătit primii tributul negru, am fost „Lombardia României”, „ciumaţii”, cei carantinaţi cu arma la tâmplă. Atunci am susţinut carantinarea Sucevei, dar privind retroactiv recunosc că deciziile pompieristice, ilogice, haotice ale politicienilor de la centru, şi nu numai, au avut darul de a enerva un oraş şi aşa greu încercat de noutatea bolii şi de faptul că medicii au fost trimişi în luptă la sacrificiu. La un an de la administrarea primului vaccin, situaţia epidemiologica este dramatică în toată România. Succesul savanţilor în a descoperi un vaccin eficient, modern, într-un timp scurt a fost imediat umbrit de asaltul unor forţe oculte, tenebroase, cu mentalitate de ev mediu timpuriu, grupate chiar şi sub egida unor partide şi mişcări care au înlocuit în minţile oamenilor neinformaţi, incapabili de a procesa informaţia ştiinţifică, teama de virus cu teama de vaccin şi lipsa de respect pentru comunitatea medicală. Jonglând cu termeni precum „libertate”, „dictatură medicală”, „neam”, „naţiune”, „genocid”, „experiment”, aceşti negustori cinici ai morţii au indus o ură nejustificată faţă de singurul mare atu pe care îl avem în lupta cu boala: vaccinul. Au sădit frici cumplite faţă de manevre medicale normale, cum ar fi, de exemplu, administrarea de oxigen, au glorificat tratamente cu eficienţă îndoielnică şi încurajează administrarea haotică, la domiciliu, de pilule cu provenienţă dubioasă.

Din punctul meu de vedere, România a pierdut în mod lamentabil lupta cu pandemia. După ce reuşisem, prin starea de urgenţă, să evităm valul întâi, am risipit acest timp, cu o inconştienţă crasă, dublată de atitudinea antivaccinistă sau pasivă a unor forţe politice sau religioase. Era momentul în care toată clasa politică, însoţită de preşedinte, influenceri şi lideri spirituali, să dea un singur mesaj. Mesajul de viaţă, mesajul încrederii în ştiinţă, nu în bezna minţii. Voi evita să pronunţ nume, să arăt cu degetul forţele acestea, pentru că doresc să vă aduc o perspectivă ştiinţifică asupra dezastrului în care ne aflăm.

1. Care este indicatorul ce consfinţeşte succesul sau, dimpotrivă, eşecul în lupta cu pandemia?

Numărul de decese raportate la milionul de locuitori, spre deosebire de numărul de persoane testate pozitiv, este cel mai precis indicator demografic în acest război cu virusul. România a urcat cu repeziciune, în ultimele luni, de pe locul 40 pe locul 9 în acest clasament negru şi, după estimările mele, nu ne vom opri până nu vom ajunge pe locul 1 în Europa şi pe locul 2 în lume, după Peru. Deocamdată, în Romania au decedat 2.700 de locuitori dintr-un milion, însă populaţia este calculată la peste 19 milioane, ceea ce, cred eu, este fals, cifra reală a deceselor pe milion fiind cu cel puţin 20% mai mare.

Putem face ceva să diminuăm această rată?

Aşa cum observăm de o lună, nu putem face nimic pe termen scurt. Pe termen mediu şi lung, la această rată de infectare şi ocupare a paturilor în ATI, doar vaccinarea masivă poate diminua treptat rata deceselor. În acest moment, dacă am fi avut 10.000 de paturi ATI, să ştiţi că toate ar fi fost ocupate, pentru că dorim ca formele medii să beneficieze de cel mai bun tratament. Vaccinarea nu este un remediu miraculos cu eficacitate de 100%, însă, cu siguranţă, descreşte probabilitatea unor forme grave de boală cu 90%. Odată ce pacienţii se prezintă în UPU cu forme foarte grave, acel punct de la care afectarea pulmonară şi sistemică este foarte greu de tratat este depăşit, boala devine o loterie în care Tocilizumabul, anticorpii monoclonali sau Remdesivirul nu mai au aceeaşi eficienţă ca în cazul în care aceste medicamente sunt administrate la primele semne de agravare a unei forme medii. Poveştile politice pe care le auziţi că acest val putea fi prevenit dacă existau stocuri imense de medicamente „minune” precum Arbidol sau Ivermectină sau mii de paturi ATI în plus sunt doar declaraţii politice ale unor inconştienţi care au rânjit cinic de câte ori era clar că nu vom depăşi 5 milioane de vaccinaţi în această vară.

Personal, le aduc permanent un reproş primarilor de ţară, medicilor şi preoţilor, oameni care, dacă doresc şi fac echipă, într-o zi pot vaccina jumătate din comunitatea lor. Aşa cum ies sate întregi la vot în 12 ore puteau fi şi vaccinaţi. Nu s-a putut? Nu! Nu aţi vrut, iar sângele celor decedaţi este pe mâinile celor care au dat din umeri în loc să îndemne la inteligenţă colectivă în loc de isterie în masă!

2. Ce e cu acest procent de vaccinare de 60% pus în practică vizavi de deschiderea şcolilor? Există vreo susţinere ştiinţifică? Va funcţiona?

Voi fi scurt şi tranşant. În acest moment al pandemiei, în care mor într-o zi mai mulţi oameni decât are România membri ai Parlamentului sau dacă ar cădea toate aeronavele Tarom trimise în teritoriu, şcoala nu poate fi deschisă. Cu acest grad de ocupare în ATI, a trimite şcoala şi absolut tot ce se poate în online şi munca de la domiciliu sunt o obligaţie. Ceea ce fac astăzi guvernanţii prin neinstituirea stării de urgenţă la acest grad de încărcare în spitale şi rată de decese este genocid. Eu cred că un lockdown între 10 decembrie şi 10 ianuarie, ce va fi hulit şi de comercianţi, şi de multe alte categorii, poate salva câteva mii de vieţi până în luna aprilie. Şi nu uitaţi că până în aprilie vom avea victime din rândul elevilor. Nu mulţi, dar mă întreb cam cum se poate duce un ministru să le explice celor 50 de elevi şi 3.000 de contacţi ce vor muri pentru ca şcolile să fie deschise şi să putem să umplem sacii de Crăciun că ei sunt sacrificaţi pentru binele economiei, României, turismului şi pentru că negustorii morţii au microfonul deschis şi în media, şi în Parlament. Succes, domnule Cîmpeanu!

Măsura aceasta neştiinţifică, aberantă, arbitrară de condiţionare a începerii şcolii de vaccinarea profesorilor nu are nicio bază ştiinţifică. Testarea masivă şi anchetele epidemiologice în focare sunt soluţii clasice în pandemie. E o modalitate prin care săracii devin tot mai săraci şi mai neinstruiţi. Aşa cum vă place. Rămân o masă amorfă bună de amăgit să voteze pentru o sută de lei.

Totuşi, ce se putea face? Condiţionaţi măcar vaccinarea de procentul în comunitate, nu între cadrele didactice. Testaţi masiv, introduceţi lămpi UV în clase. Iar pentru cei care fac şcoală online în locuri îndepărtate – iar această soluţie e bună nu numai în pandemie –, faceţi DVD-uri cu toate materiile şi exerciţiile şi examene standardizate, să poate să înveţe şi copiii care sunt trimişi ziua la muncă. Unele minţi ale copiilor rămân neluminate pentru că dau peste profesori indolenţi, analfabeţi digital sau care pur şi simplu nu dau doi bani pe învăţăceii lor. Aşa că o tabletă şi 20 de DVD-uri pot să aducă în cel mai îndepărtat cătun lecţii predate de profesori de la şcoli de elită. Însă trebuie să vreţi, să vă ducă şi capul, domnilor, pentru a scoate elevii din marasm, nu cu măsuri aberante şi heirupism ieftin!

În momentul de faţă, marile noastre arme, ca societate, sunt:

1. Vaccinare, Vaccinare, Vaccinare!;
2. Purtarea măştii;
3. Distanţarea socială de alte persoane, chiar şi cunoscute;
4. Bunul-simţ epidemiologic (evitaţi aglomeraţia, ieşiţi din casă doar când este necesar);
5. Identificarea şi protejarea persoanelor cu risc de boală gravă (acţiuni sociale);
6. Combaterea cât mai acerbă a tuturor informaţiilor false;
7. Conştientizarea personalului medical că un singur medic ce propovăduieşte idei antivaccin poate provoca mult rău comunităţii;
8. Solidaritatea. Înţelegerea conceptului de bine public, mai presus de binele individului.