Zile şi zile

Luna asta de mai a început cumva ciudat, cu ziua naţională a micilor şi a bericilor căzută fix înaintea zilei naţionale a ouălor şi păştilor. A coincis Paştele, cu de prea puţini ştiută, ziua occidentală a mamei, fix cea în care, odinioară, maturii şi seniorii de azi sărbătoreau (ori erau puşi s-o sărbătorească) ziua tineretului (orientală sau mai de-a stânga). Iar până să vină Ziua Naţională a Inimii (amintindu-ne că, din 250.000 de decese înregistrate anual în ţară, aprox. 60% sunt pricinuite de boli cardiovasculare!), pe 3 a fost Ziua Mondială a Libertăţii Presei. Prilej cu care presa autohtonă a aflat că are un prieten în premierul Fl. Cîţu, care le-a mulţumit ziariştilor „pentru munca lor în timpul pandemiei”, rugându-i să rămână şi pe mai departe parteneri în efortul comun… „Vă doresc să rămâneţi mereu liberi, de partea adevărului şi binelui public, independenţi!…” a transmis premierul într-un context (deja pe cale a se învechi) în care destui zic că presa („tradiţională”) are zilele numărate. Căci, dincolo de fel de fel de viruşi şi virusuri, continuă să dea o luptă crâncenă, pe viaţă şi parale, cu alde Facebook şi TikTok, care, în modul cel mai popular, au făcut din mai tot omul ziarist, ba chiar şi lider de opinie. D-apoi, frate Cîţu, nu-i de şagă să fii concurent cu alde Zuckerberg şi Yiming. E ca şi cum te-ai concura cu SUA şi China de-odată, prin ei cu lumea toată!!!