Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni, cunoscută până în anii ’90, când a început construcţia Catedralei „Învierea Domnului”, şi sub denumirea Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, este un lăcaş de cult ortodox construit în centrul oraşului între anii 1824-1827 de spătarul Mihail Gane, rudă cu scriitorul Nicu Gane. Este a patra biserică ca vechime din urbea de pe Şomuz, după Biserica „Sf. Gheorghe”, din Buciumeni, una dintre cele mai vechi biserici de pe aceste meleaguri, existenţa acesteia fiind pomenită într-un vechi document datat 16 februarie 1424, Biserica „Sf. Ilie”, ridicată din lemn în 1765, de către călugărul Calistru Stamate, şi apoi din cărămidă, în anul 1851, şi Biserica „Sf. Voievozi Mihail şi Gavril”, de la Tâmpeşti, zidită de căminarul Tudorache Ciurea şi sfinţită la data de 31 mai 1807.
Terenul pe care a fost construită Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost donat de către Neculai Boian. În 1854 biserica avea 7 clopote (unul mare – achiziţionat în 1847, unul mijlociu, patru mici şi unul cu sunet dogit). În vara anului 1883, pe banii ei, Anastasia Circhidic, soţia stolnicului Constantin Cichirdic, a înălţat turnul cu 4 metri iar pe cele patru feţe ale turnului a pus un orologiu (ceas), cumpărat din Viena, de la atelierul meşterului Emil Schauer. Ceasornicul a funcţionat neîntrerupt până în anul 2010 şi, cu toate că în 2014 s-au găsit meşteri austrieci care să îl repare, tradiţia ceasornicăriei fiind lăsată mai departe de breslaşul austriac companiei Schauer & Sachs Turmuhren & Läuteanlagen GmbH, nu s-au găsit cei 10.000 de euro necesari demontării ceasului de specialiştii companiei Schauer & Sachs, transportul acestuia la Salzburg, reparaţia, revenirea la montaj şi recalibrările necesare.
La 1836 biserica primeşte prima Sfântă Evanghelie dăruită de către Gheorghe şi Elena Hărtular, până atunci citindu-se în biserică din cartea „Trei cântări”, tipărită la Bucureşti în 1769. În anul 1899 a fost executat Pomelnicul ctitoricesc.
În perioada 1904-1906 lăcaşul a fost înfrumuseţat prin pictarea pereţilor interiori şi prin dotarea cu mobilier nou din lemn sculptat. Cei doi meşteri care au realizat lucrările au fost pictorul Gheorghe Şerban (omorât de ruşi în 1917, în timpul Primului Război Mondial, în locuinţa sa de la Iaşi) şi sculptorul Costache C. Costăchescu. Tot atunci pardoseala a fost placată cu piatră cu mozaic.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” după Primul Război Mondial
În anul 1923, biserica a fost zugrăvită la exterior de către pictorul Ioan Luchian, din Târgu Neamţ, dar, din păcate, această lucrare nu a rezistat în timp.
Cea mai însemnată reparaţie a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” s-a făcut între anii 1924 şi 1925, din iniţiativa şi sub supravegherea preotului paroh Constantin Zăhărescu şi a epitropilor P. T. Ionescu şi V. Costăchescu. Cu această ocazie a fost introdusă lumina electrică în interiorul bisericii şi la ceasul din turlă, pictura a fost refăcută de către Ioan Doroftei, iar sfinţirea s-a făcut în data de 15 august 1925 de către P. S. Arhiereu Grigore Leu Botoşăneanu. A fost achiziţionată cu suma de 12.000 de lei o cruce mare, nouă, de la o expoziţie din Chişinău, care se scotea pe străzile oraşului în „Vinerea Mare”, înlocuind vechea cruce, care a fost dăruită bisericii din Oprişeni.
În aceeaşi perioadă de timp, pentru ca biserica să posede un cimitir propriu s-a hotărât, cu acordul Ministerului Cultelor şi Instrucţiunilor, să se facă un schimb de teren între cel dăruit cu titlu gratuit bisericii de către Maria Leancă lângă Administraţia Financiară pentru a se construi un internat şi 2 hectare de teren arabil şi fânaţ în suburbia Ţarna Mare.
Pe lângă biserică a fost construită o casă parohială cu patru camere, cu o curte de 2.500 mp. Pentru întreţinerea casei parohiale şi sprijinirea familiei preotului, parohia a primit în administrare, cu titlu gratuit, două parcele de teren arabil, în suprafaţă de 10.000 mp şi 40.000 mp.
Lucrările de înfrmnuseţare a bisericii au continuat şi după lucrările de reparaţii capitale. Deasupra uşii de la intrare poate fi văzut un basorelief reprezentând „Adormirea Sfintei Fecioare”, realizat de către sculptorul Ion Irimescu în perioada studenţiei (1924 – 1928) la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti, perioadă în care a pictat şi biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Oprişeni-Fălticeni.
În 1935 arhitectura bisericii a fost modificată după planurile arhitectului Mircea Popovici din Bucureşti, construcţia în stil catolic fiind transformată astfel într-una în stil moldovenesc.
Timp de 10 ani, lucrări de consolidare, reabilitare, renovare
După 1945 şi până în 1989, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a intrat în declin, ea nemaifiind în centrul vieţii spirituale, dar mai ales publice din oraş.
Din anul 2000, timp de 10 ani, sub coordonarea preotului paroh Adrian Brădăţanu şi cu contribuţia financiară în proporţie de 90% a credincioşilor parohiei, s-au desfăşurat ample lucrări de consolidare, reabilitare, renovare şi extindere. În primul rând au fost remediate cauzele care au dus la numeroase crăpături care au apărut la boltă şi la ziduri, au fost construite pridvorul, două abside şi a fost modificat în totalitate acoperişul, fiindu-i adăugată streaşina în stil moldovenesc. Deasupra pridvorului au fost ridicate două turnuri, iar în interior a fost decapată tencuiala deteriorată şi înlocuită cu o tencuială nouă, repictată ulterior de fraţii preoţi Dumitru şi Neculai Mihoc. Au fost reabilitate mobilierul vechi, cafasul, catapeteasma şi stranele, iar pardoseala nouă a fost executată din parchet masiv de stejar. Temelia lăcaşului a fost placată cu piatră naturală adusă din Grecia.
La 16 mai 2010, doi ierarhi, Înalt Preasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi de PS Macarie Drăgoi, episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, au resfinţit Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ din Fălticeni. Ploaia nu i-a împiedicat pe credincioşi să se roage, alături de ÎPS Pimen, PS Macarie şi de soborul de preoţi şi diaconi, în jurul unuia dintre cele mai frumoase lăcaşuri de cult din Fălticeni. În cadrul slujbei, diac. Teodor Brădăţanu a fost hirotonit preot al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.
Contribuţia bisericii la viaţa culturală a comunităţii
Cu o vechime de aproape două secole, biserica-catedrală a avut o importantă contribuţie în viaţa culturală a comunităţii. În anul 1871 Biserica „Adormirea Maicii Domnului” se remarcă prin prestaţia deosebită a corului acesteia, dirijat de profesorul de muzică pentru învăţământul gimnazial Mihai Boşteanu.
În anul 1910, diaconul Leon Băncilă, profesor de muzică la gimnaziul din localitate, pune bazele primului cor laic din oraş. Aşa cum ne informează profesorul Vasile Nistoreasa în „Cartea Fălticeniului”, ia fiinţă şi Societatea corală „Nicu Gane”, având ca preşedinte pe Mihail Sadoveanu şi diriginte pe Leon Băncilă, „societate care şi-a propus să dezvolte gustul pentru muzică şi pentru preamărirea istoriei noastre trecute”. Coriştii devin un element principal în viaţa bisericilor „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Ilie” din oraş prin „răspunsurile prin cântări alese” pe care le dădeau la slujbele oficiate în cele două lăcaşe de cult şi prin “participarea la manifestări complexe (muzicale şi de educaţie patriotică) în satele judeţului, precum şi în Bucovina aflată sub stăpânire austriacă, aşa cum a fost turneul din 1912, când programul coral a fost însoţit şi de prelegeri rostite de M. Sadoveanu. În 1918, corul trece sub bagheta lui I. D. Chirescu (după ce, în 1917, Leon Băncilă decedase), care, de asemenea, între 1918 şi 1922, a fost profesor de muzică la gimnaziu”.
Cor bisericesc cu nume de marcă în cultura şi ştiinţa naţională
Încununarea muncii a mai multor împătimiţi ai muzicii corale bisericeşti de la Fălticeni a venit în iunie 1921, când, la concursul organizat de Societatea „Tinerimea Română” din Bucureşti, corul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, format din 80 de persoane pe patru voci, a obţinut premiul I. Printre corişti se numărau Ion Irimescu, Grigore Vasiliu Birlic, Vasile Vasiliu Falti, Petru Jitariu, Jules Cazaban. Pornind de la un cor bisericesc, „prinşi de măreţia succesului, o parte din corişti, elevi la gimnaziu, îl roagă pe profesorul Nicolae Mihăilescu să înfiinţeze şi o orchestră. Compartimentele – flaut, vioară, contrabas – erau asigurate cu interpreţi buni; lipsea însă un violoncelist şi acesta va fi, în cele din urmă, Jules Cazaban, care deprinde meşteşugul într-un timp record”, ne spune profesorul Vasile Nistoreasa în „Cartea Fălticeniului”.
În perioada interbelică Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Fălticeni a reprezentat un reper cultural major al oraşului. În fiecare an, la data de 10 mai, în faţa lăcaşului se ţinea o slujbă la care erau invitaţi cetăţenii urbei şi oficialităţile locale. Acest obicei a fost întrerupt brusc, odată cu instaurarea regimului comunist.
În 1938, corul bisericii s-a constituit în Societatea corală „Nicu Gane”. Aceasta a fost sprijinită prin fonduri mari de administraţia oraşului până după cel de-al Doilea Război Mondial. Unul dintre susţinătorii importanţi ai activităţii corale de la biserică a fost, în mod surprinzător, primarul comunist Maria Milieş, care spre exemplu a propus în 1948 o subvenţie de 5.000 de lei pentru cor, mai mult cu 3.000 de lei decât îi revenea muzeului de istorie din oraş.
După 1990, prof. Angela Focşa, cu o bogată experienţă în activitatea corală din urbea de pe Şomuz, fiind dirijoarea până în 1990 a corului cameral mixt al sindicatului sanitar cu care a obţinut numeroase premii I la Festivalul „Cântarea României”, readuce muzica corală în balconul Bisericii “Adormirea Maicii Domnului”. Corul mixt „Leon Băncilă” al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Fălticeni, dirijor Angela Focşa, se remarcă în festivalurile de muzică corală religioasă unde este mereu pe podiumul de premiere.
Din anul 2000, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” se implică în organizarea a numeroase manifestări culturale împreună cu Muzeul de Artă „Ion Irimescu”, în susţinerea elevilor care participă la Olimpiada de religie, organizarea de excursii pentru copiii fără posibilităţi materiale, dar şi în educaţia tinerilor.
Cea mai vizitată biserică din oraş de domnitori, regi şi scriitori
Pragul lăcaşului de cult a fost călcat de-a lungul timpului de numeroase personalităţi din lumea laică, dar şi înalte feţe bisericeşti sau chiar domnitori. Dintre aceştia îi amintim pe: Domnitorul Grigore Al. I. Ghica (1850), poetul Dimitrie Bolintineanu (1857), consulul general rus Wilhelm de Kotzbue (1860), Domnitorul Al. I. Cuza (1864), prim-ministrul Ion Brătianu (1881), Regele Carol I (9 iunie 1883), ministrul Lascăr Catargiu, Mihail Kogălniceanu (1888), mitropolitul Iosif Naniescu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei Partenie, generalul Botez Panait (1895), poetul George Topârceanu (1913), mitropolitul Moldovei Pimen (1915), scriitorul Camil Petrescu (1916), ministrul Instrucţiunii Simion Mehedinţi, (1918), generalul Constantin Neculcea (1919), Cezar Petrescu (1922), Nicolae Iorga (1923), ministrul Instrucţiei dr. Constantin Anghelescu (1924), ministrul cultelor Alexandru Lepedatu (martie 1925), ministrul de externe I.Gh. Duca, Mihail Sadoveanu, generalul Traian Moşoiu (1925), ministrul Instrucţiunii Publice Dimitrie Gusti (1930), generalul Ioan V. Lovinescu (1944), preasfinţitul Iustinian Vicarul (2 noiembrie 1945) ş.a.
Comentarii