N-am reuşit bine să ne venim în fire după şocul produs de art. 7 al legii învăţământului, care limitează dreptul minorităţilor naţionale la instruirea şcolară în limba maternă, că Ministerul Învăţământului al Ucrainei ne pune la încercare cu un nou proiect de lege, dat de curând în dezbatere publică. Reacţionând la demersurile liderilor comunităţii româneşti din regiunea noastră, ministrul L. Grinevici ne-a „liniştit”, asigurându-ne că legea ce ne-a provocat atâta indignare nu este definitivă. Informându-ne că ministerul pregăteşte încă o lege, privind mecanismul trecerii la instruirea completă în limba de stat, a promis că se va ţine cont de obiecţiile şi propunerile reprezentanţilor etniilor naţionale, precum şi de recomandările Comisiei de la Veneţia şi altor structuri europene.
Şi iată că acest proiect de lege, care ar fi trebuit să lase şi capra întreagă şi pe lup sătul, urmează să fie înaintat spre votare Radei Supreme. Nu putem spune că suntem complet „discriminaţi”. Minorităţile a căror limbă nu face parte din cele ale statelor UE pot chiar să ne invidieze. În articolul 5 al proiectului de lege „Cu privire la învăţământul mediu general complet” sunt indicate cotele învăţământului în limba maternă pentru popoarele autohtone şi minorităţile naţionale. Ca să nu ne facem iluzii, de la bun început se precizează că limba de învăţământ în toate şcolile de cultură generală este cea de stat, ucraineana. În Ucraina nu vor mai exista şcoli cu un alt statut, cu excepţia celor particulare, unde instruirea poate fi înfăptuită în limba dorită de părinţi, respectându-se, desigur, standardele programei de stat şi studiindu-se la nivelul cuvenit limba ucraineană. Pentru români şi alte minorităţi ale căror limbi sunt oficiale în Uniunea Europeană cota maximă este de 40%, iar pentru celelalte – 20%.
Învăţământul mediu general de 12 clase este împărţit în trei etape. În clasele primare (I-IV) în limba maternă pot fi predate 80% din obiecte. Aceasta însă se va face în clase speciale, unde elevii vor fi înscrişi la cererea părinţilor. Adică, pentru a studia acele 40% în limba maternă trebuie să se formeze o clasă aparte.
După ignorarea demersurilor noastre privind art. 7, nu încape îndoială că şi acest nou articol discriminatoriu va primi lumină verde în parlament. Mai ales că directorii de şcoli care încă mai au statut de predare în limba română nu se grăbesc să-l conteste sau să înainteze amendamente rezonabile. De fapt, chiar cei mai buni din cohorta lor, apreciaţi şi lăudaţi atât în Ucraina, cât şi în România, nu au timp pentru apărarea limbii române. Ei se îmbogăţesc cu experienţă avansată în ale bilingvismului pe la diverse seminare republicane, pregătindu-se de zor să aplice cât mai rapid şi eficient cotele lingvistice, aceste mici favoruri dăruite de ministerul învăţământului şi politicienii de la Kiev pentru a ne închide gura. (MARIA TOACĂ, „Zorile Bucovinei”, Cernăuţi)
Comentarii