Flori de câmp

Daaa, frumoasă-i Țara Românească! Am avut prilejul de curând s-o tai în lung și-n lat, cu trenul și autocarul, și, privind în jur, să-i văd țarinile cultivate (cu, din loc în loc, inși asudați și gheboșați asupra sapelor) și necultivate, cu potop de maci, margarete, mușețel, rapiță sălbatică ori sălbăticită, plus sumedenie de plante înflorite sau ba despre care n-am habar. Frumoasă-i, pe alocuri zici că-i un Eden, un tărâm nedesțelenit al Începuturilor sau un teritoriu eco, natural-luxuriant.

 

Și, uite-așa, am trecut Dincolo, într-o Țară Ungurească aproape fără pârloagă, unde spre mirarea unui călător ca mine se irigau până și pajiști ori arii peste care tocmai trecuse secerișul, cu plante verzi ce deja promiteau ardeii buni de fărâmat în gulașuri și cu întinse culturi de mac alimentar, din cel cu floare albă, ori violete, de levănțică. Iar spre Țara Austriei și în aceasta, cale de zeci de kilometri, ridicându-se mult peste lanurile cuminți și ordonate, plictisitoare de privit în uniformitatea lor exemplară și pustie, enorme lanuri de flori peste măsură de zvelte, cu petale învârtite de aer, mori moderne, măcinând văzduh și strecurând în cabluri energie… …Și-aveam să revin, printre ploi, în Țara Românească, și să-mi tresalte inimioara de bucurie regăsind, din loc în loc, pe dungi cultivate de pământ, parcă aceiași inși asudați și gheboșați deasupra sapelor, cu bicicletele lor lăsate la capăt de rânduri și caii lor împleticiți în mărăcini. Eram Acasă și vedeam cum sub ochii mei crește și se înnoiește Patria, această Grădină din Carpați, multicoloră, cu mulți maci, margarete, mușețel și rapiță…