Copacul

 

Numeroase sunt oazele de verdeață și lumină unde, odată ajuns, te răsfață soarele, izul cetinilor și balsamul ierbii împestrițate cu flori. Poienile de la noi – locuri ideale pentru iubitorii de natură și pentru păscutul vitelor din primăvară până-n toamnă. De câte ori oare am întârziat prin ele pentru a mă bucura de peisajele privite de pe înălțimile munților până-n zarea cea albastră… Molidul din imagine, prin 1976 era un puiet proaspăt sădit. Sunt ani de atunci și a crescut solitar într-o poiană, scăpat de tăișul toporului sau de dinții „huzvarnei”! Pe crengile lui își vânturau cozile veverițele sau își striga numele cucul. Cetinile pletoase te îndemnau la umbra lor, te fereau chiar de ploaie. S-au marcat pădurile pentru folosul în bani al proprietarilor, dar printr-o minune copacul a scăpat „cu zile”. Mai deunăzi, ajungând lângă el am trăit sentimente de beatitudine. (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)