Apariție editorială la ceas aniversar

Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Eudoxiu Hurmuzaki și a 140 de ani de la înființarea Colegiului Național ,,Eudoxiu Hurmuzaki”, la Editura Cygnus din Suceava a apărut, în acest an, lucrarea, îngrijită de Marian Olaru, Colegiul Național ,,Eudoxiu Hurmuzaki”. 1872–2012, în două volume: Contribuții la istoria învățământului rădăuțean și Absolvenții (curs de zi). 1949–2012.

 

În sumarul primului volum se regăsesc materiale structurate în patru capitole: Școala și lumea, Slujitori ai catedrei, Absolvenții și școala lor, In memoriam. Studiul istoric închinat împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Eudoxiu Hurmuzachi (1812–1874) este semnat de Marian Olaru (Temeiuri ale modernității românilor bucovineni – 200 de ani de la nașterea lui Eudoxiu Hurmuzaki), care subliniază faptul că ,,moștenirea Hurmuzăkeștilor este una deosebită: necesitatea formării/afirmării elitelor naționale și culturale și slujirea de către acestea a idealului național prin școală, limbă și biserică” (p. 15). Același autor îl prezintă pe Albert Kollmann, un pictor îndrăgostit de Bucovina, profesor de desen la Gimnaziul superior de stat din Rădăuți, Liceul de băieți ,,Eudoxiu Hurmuzachi”, Liceul de fete și Gimnaziul catolic german particular. Prezentarea este însoțită de amintirile pictorului, Din viața mea (varianta prescurtată a perioadei petrecute în România, la Rădăuți, redactată începând cu anul 1957), ,,frescă socială de un realism frust, cu multe tare morale pentru eroii invocați: directori de școală și profesori, aristocrați și țărani, evrei și români, capete încoronate și fețe bisericești” (p. 40). Pe baza unor surse din Arhiva Liceului ,,Eudoxiu Hurmuzaki” (Carte de comunicări, decembrie 1915 – iulie 1922), Florin George Popovici publică materialul Itinerarii educative de altădată. Sub semnătura Iuliei Mihăileanu apare eseul monografic Vasile Andru, de la scriitor la isihast itinerant. Scriitor original, așa cum afirmă autoarea, Vasile Andru (elev al Liceului ,,Eudoxiu Hurmuzaki” în perioada 1958–1960) ,,este greu de încadrat într-o generație sau într-un curent literar. Ajuns la un nivel înalt de înțelegere a rostului vieții, când nu-l mai interesează poziția în planul literar sau locul în «hoarda literară», Vasile Andru se definește pe sine doar în raport cu ansamblul speței umane” (p. 104). Scriitorul se descoperă cititorului și prin cele trei texte publicate aici: A fi român într-un sat multietnic; Pelerinajul Regelui în Bucovina înstrăinată; Ministru al Inculturii pentru 24 de ore. Sub titlul ,,S-a întâmplat că am extins Bucovina până în Noua Zeelandă” este publicat și interviul realizat de Mihai Prepeliță cu scriitorul Vasile Andru. În cadrul aceluiași capitol este prezentat și interviul cu poetul Constantin Hrehor, Sunt babilonice ziduri de cărți în care nu-i nici urmă de poezie. În capitolul al II-lea, Slujitori ai catedrei, sunt evocați profesorii: Emanoil Isopescul (Ioan Isopescul, Dascălul și omul Emanoil Isopescu); Pantelimon Socaciu (Petru Bejinariu, Pantelimon Socaciu – președinte al Societății Studențești ,,Arboroasa” din Cernăuți); Ștefan Cuciureanu (Vasile Diacon, Profesorul Ștefan Cuciureanu – un destin exemplar); Vasile Bâtă (Luminița Lăzărescu, Amintiri despre un coleg și un dascăl – Vasile Bâtă), Petru Bejenariu (Carmen Andronachi, Domnul director Petru Bejenariu); Stela Bailicenco (Liviu Marcel Ungureanu, Profesor Stela Bailicenco – un destin și o pasiune: limba franceză); Ștefan Botezat (Marcel Roman, Cu delicatețe și blândețe în lumea matematicii – profesorul Ștefan Botezat); Mircea Goreac (Gheorghe Schipor, Profesorul Mircea Goreac – un contributiv la frumoasele tradiții rădăuțene în predarea fizicii); Ion Crețu (Liviu Marcel Ungureanu, Cu dăruire pentru școală – profesorul Ion Crețu); Elisabeta Prelipcean (Cristina Drahta, Un slujitor al catedrei – Elisabeta Prelipcean); Elisabeta Păpușoi (Ana-Gabriela Drahta, O carieră, un destin: doamna Elisabeta Păpușoi); Eugenia Zaremba (Otilia Bumbu, Cu devoțiune, despre frumusețea matematicii – doamna Zaremba Eugenia). Evocări ale unor personalități bucovinene, amintiri din anii liceului, interviuri cu foști absolvenți se regăsesc în capitolul Absolvenții și școala lor: Vasile I. Schipor, Un bucovinean uitat. Radu Negură; Ștefan Rotar, Promoția 1950 și ,,mașinăria” istoriei; Giurgiu Narcis; Vasile Diacon, Niculai Șorea; Octavian Traian Loghin; Elisabeta Prelipcean, Un absolvent merituos – Valeriu Mincu; Cristina Drahta – repere biografice; Victor Iosif, În amintirea dascălilor de altă dată; Doru Cusiac, Despre troica alegorică sau despre grăbita trecere a vieții; Arcadie M. Bodale, Și eu sunt unul dintre elevii Liceului ,,Eudoxiu Hurmuzaki” din Rădăuți; Ciprian Strugariu, Claudiu-Răducu Strugariu și performanța în științele matematice; Niculai Șorea, Un absolvent pasionat de istorie: Costel Coajă; Ana Irimescu, Veșnica reîntoarcere; Aurica Bahan, Fost-am mugur de liceu; Sever-Petru Boțan, În căutarea Muzei Clio sau despre pasiunea pentru istorie; Rădăuți–Uppsala, via Cluj-Napoca, cu Andrei Petrescu; Elena Irimescu și construirea identității de istoric; Teza de doctorat a rădăuțeanului Doru Lucian Botezat a fost premiată de Comitetul Regiunilor (interviu). La rubrica In memoriam semnează Carla Hurjui: Smărăndița Hurjui – așa cum am cunoscut-o și Marian Olaru: Ștefan Botezat (1941–2012). Volumul al II-lea al lucrării Colegiul Național ,,Eudoxiu Hurmuzaki”. 1872–2012 prezintă absolvenții (curs de zi) ai liceului pentru perioada 1949–2012. Pentru anii școlari 2008/2009, 2009/2010, 2010/2011, 2011/2012 sunt prezentate rezultatele la concursurile și olimpiadele naționale și internaționale. Din introducerea semnată de Marian Olaru (Însemnări despre școală și elevii ei) aflăm că Liceul ,,Eudoxiu Hurmuzaki” a fost ,,una dintre cele mai însemnate instituții școlare din bazinul Rădăuților, cu efective ce au atins maximul în 1962 – peste 1 600 de elevi” (p. 9). La începutul anului școlar 2012/2013 la această instituție s-au înscris 900 de elevi. Lucrarea Colegiul Național ,,Eudoxiu Hurmuzaki”. 1872–2012 reprezintă o contribuție valoroasă adusă cunoașterii istoriei acestei prestigioase instituții de învățământ. RODICA IAȚENCU