Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac !

Am citit, cu multă amărăciune, comunicatul de presă intitulat „Mănăstirea Putna și pământul de sub mormântul lui Ștefan cel Mare. O judecată neterminată”.

 

Stau și mă întreb: Oare care om de bună-credință nu ar rămâne înmărmurit la aflarea veștii că Mănăstirea Putna este nevoită să se judece cu Statul Român pentru terenul care formează vatra mănăstirii, inclusiv terenul de sub biserică, de sub mormântul Sfântului Ștefan cel Mare, de sub mormintele călugărilor care s-au săvârșit întru Domnul, de sub gospodărie și celelalte anexe? Este îngrijorător ca Mănăstirii Putna nu i se recunoaște nici până astăzi, de către unii necredincioși, proprietatea dăruită de Sfântul Ștefan cel Mare. Mă revoltă înverșunarea cu care Direcția Finanțelor Publice se războiește cu unul dintre cele mai importante sălașuri de închinăciune dintre toate câte le are Biserica Ortodoxă Română, dorind cu tot dinadinsul să confiște terenul din vatra Mănăstirii Putna. Chiar și comuniștii, cât erau ei de atei, cât de înverșunați împotriva religiei, nu au dat câtuși de puțin de înțeles că Mănăstirea Putna nu ar avea calitatea de locaș religios recunoscut în România. Nici administrația imperiului habsburgic, prin Decretul Imperial din 3 august 1781, nu a confiscat terenul din vatra acestei mănăstiri. Domnilor finanțiști, este normal să aveți obligația să aduceți în vistieria statului cât mai multe venituri, cât mai mulți bani. Sunt convins că pentru aceasta sunt necesare eforturi susținute. În acest scop îndreptați-vă cu mai multă râvnă asupra celor care prin mijloace necinstite își însușesc averi importante fără a-și achita obligațiile față de Stat. Aveți-i în vedere pe cei care eludează legile, fac averi pe ascuns și pe care aproape nimeni nu-i ia în seamă. Deseori aceștia sunt tratați cu îngăduință, iar cei care săvârșesc unele găinării sau ilegalități minore sunt tratați cu mai multă severitate și deseori cu ani grei de pușcărie. Să sperăm că de acum încolo, organele de urmărire penală, dacă vor constata mai multă consecvență din partea dumneavoastră (a organelor financiare), vor trata cu mai mult spirit de răspundere obligațiile pe care le au, iar organele de justiție vor face o judecată dreaptă, dovedind și ele, la rândul lor, că există o rânduială dreaptă și în domeniul lor de activitate. Și fiindcă ne aflăm într-o perioadă potrivită, mă adresez tuturor celor care doresc să contribuie pe mai departe la îmbunătățirea legilor țării să-și unească eforturile și, toți ca unul și unul ca toți, uniți într-un singur glas, să se opună confiscării pământului de sub vatra Mănăstirii Putna, de sub mormântul Sfântului Ștefan cel Mare și sub cimitirul unde odihnesc în pace foștii viețuitori ai acestei mănăstiri, fiindcă numai așa își vor dovedi puterea de sacrificiu în interesul țării și a credinței strămoșești. Pentru aceasta, mă adresez dumneavoastră și vă rog: Dragi candidați, în această perioadă grea pentru acest sfânt locaș de închinăciune, este momentul să vă rugați la Putna și pentru Putna; și nu numai când sunteți aleși și în mod festiv în fața mulțimilor de credincioși adunați cu ocazia marilor sărbători și evenimente de la această mănăstire. Cei care au citit comunicatul de presă al Preacuviosului Stareț al Mănăstirii Putna, Sfinția Sa Melchisedec Velnic, sunt convins că au rămas cu un gust amar, că și la ora actuală mai sunt necredincioși care nici după 23 de ani nu s-au trezit la realitate și încearcă prin toate metodele să repună în practică un decret-lege abuziv al regimului comunisto-stalinist, Decretul 273/1949, prin care multe biserici și mănăstiri au fost deposedate de pământurile de sub ele. Dar fiindcă nimic și nicăieri în lume nu este posibil fără Voia și Puterea lui Dumnezeu, eu repet rugămintea: „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”. pens. DRAGOȘ PENTIUC