Pădurile seculare de la poalele muntelui au dat naștere unei lumi de superstiții și legende, parte culese de marele folclorist Simion Florea Marian, de nuvelistul N. Gane, și parte rămase încă în paza bună a munteanului câmpulungean. De pe Rarău, pe creasta în prelungire a lanțului, o potecă duce, după câteva ore de drum, pe Giumalău (1857 m), cel mai înalt pisc al munților din Nordul Moldovei, de unde ochiul turistului se bucură de una din cele mai frumoase priveliști pe care i le poate da muntele. Spre răsărit, după ce trece peste piscurile mai mărunte, prinse în sincliul zării, ochiul străbate până departe în câmpia Moldovei; spre miazănoapte, culmile și obcinile succedându-se în diferitele nuanțe ale verdelui molizilor; spre miazăzi, culmile Rodnei și Călimanilor. Jos, la poale, Bistrița Aurie se strânge și se lărgește schimbând mereu perspective, priveliști și peisaje, lunecându-și plutele pe coama ei strălucitoare în bătaia soarelui, ducând până departe, în țări străine, bogăția plaiurilor noastre de molid. Din coamele munților, de pe dreapta și de pe stânga Bistriței, tăiate de văi și vâlcele adânci, pe al căror fund strâmt și ascuțit curg vertiginos pârâiașe argintii, atârnă splendide păduri de conifere ca niște vaste draperii verzi, stropite de lumină (cf. Oficiului Județean de Turism, „Județul Câmpulung turistic, balnear, climatic”, Tipografia Școala Română, Câmpulung Mold., 1935, p. 10-13). Poate că înainte de a merge mai departe, acum e momentul să amintim că sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a adus și sfârșitul prin incendiere al Casei de Adăpost „Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc”. Clădirea era proprietate a Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei, închiriată, spre folosință generală, Societății de Turism „Turingclubul României”, filiala Bucovina. Lumea se săturase de război. Cu toții simțeau nevoia întoarcerii la preocupările cotidiene, pașnice, la scrutarea unui „mâine”. Sfârșitul opunerii beligeranților, nici pe departe n-a însemnat și sfârșitul confruntărilor de natură ideologică și patrimonială, concretizată prin ațâțarea sub sloganul „luptei de clasă”, a urii oarbe dintre oamenii care, până mai ieri, se înțelegeau perfect. S-a ajuns să se urască într-atât, încât simțeau nevoia suprimării celor pe care-i urau. În atari împrejurări, destul de rar, s-au întâlnit și excepții. Un astfel de exemplu este cel al liberalului Gheorghe Danileanu și al comunistului Emil Bodnăraș. Cine era Gheorghe Danileanu? Dr. Gheorghe Danileanu a fost o figură emblematică prin cultură, credință în virtuțile nației sale și, mai ales, prin felul cum a slujit interesele oamenilor din mijlocul cărora a pornit. A fost în repetate rânduri primar al orașului Câmpulung Bucovina, prefect al județului Câmpulung, pre-ședinte al Consiliului Județean Câmpulung, președinte al organizației județene PNL, decanul Baroului de Avocați Câmpulung Bucovina, președinte al Oficiului de Cură și Turism al județului, președinte al Societății de Turism „Turingclubul României”, filiala Bucovina, președinte al Societății Culturale „Rarăul” din Câmpulung, vicepreședinte al Consiliului Sanitar al județului, șeful Contenciosu-lui Statului, deputat în Parlamentul României. Deși făceau parte din generații diferite (Danileanu era cu 11 ani mai vârstnic decât Bodnăraș), cu toate că au adoptat orientări politice ce se deosebeau fundamental – dacă nu chiar opuse – trăsătura comună ce îi unea era binele oamenilor din sânul cărora se trăgeau. Relația dintre cei doi oameni politici ni se dezvăluie ca fel de a fi, așa cum e firesc să se petreacă, și nu contrariul ei. Politica este o artă, chiar o știință. Punerea ei în practica zilnică presupune doar căi și metode diferite. Iată o exemplificare pe plan local. Toate partidele au ajuns la concluzia că orașul trebuie să fie curat și măturat. Metodele de realizare a acestui deziderat pot fi diferite. Unul apreciază că cea mai bună metodă de a-l menține curat este măturatul cu târnul de mesteacăn, altul cu măturoiul de brad, altul cu mătura din fibre artificiale și, în sfârșit, cel mai modern, cu un mijloc auto cu perie rotativă. Analiza soluțiilor, sub raportul eficienței economice și al posibilităților practice de aplicat, va trebui adoptată, de comun acord. Iată câteva episoade de aplicare practică a unor politici de larg interes, ce depășesc interesele politicianiste, înguste, de partid. Cele inserate aici ne-au fost relatate de Dănuț Danileanu, fiul lui Gheorghe Danileanu, clujean prin adopție și câmpulungean prin origini. În spiritul celor de mai sus, Gheorghe Danileanu și Emil Bodnăraș s-au pus pe treabă, printr-o conlucrare normală, în folosul câmpulungenilor. Dorința amândurora era reclădirea cabanei de sub Pietrele Doamnei, din Rarău, incendiată de germani în a doua parte a verii lui 1944. În urma analizei la fața locului, primarul Gheorghe Danileanu a găsit soluția recuperării și folosirii materialului lemnos rezultat de la cabana făcută de legionari, în zona văii de sub munte, spre locașul mănăstirii. Fondurile bănești necesare construirii noii cabane au fost asigurate de Guvernul României, prin grija lui Emil Bodnăraș. Prin renașterea cabanei de pe muntele Rarău, mai încăpătoare, mai funcțională și mai frumoasă, s-au materializat înțelegerile dintre doi politicieni înregimentați în tabere atât de diferite, dar la care a primat interesul pentru care trebuie făcută politica. Rodul conlucrării celor doi a înnobilat peisajul Rarăului cu această minunată construcție, spre bucuria sutelor de mii de turiști autohtoni și străini ce au străbătut cu piciorul și au receptat cu ochiul unicități de încântare și liniște sufletească. Prin anii ’80, cabana de lemn a fost înlocuită cu un hotel alpin, ridicat în imediata apropiere a fostei cabane. VASILE SFARGHIU
Comentarii