Venitul lunar al unui agricultor care cultivă un hectar de porumb nu depășește 15,5 lei

Dragostea pentru pământ a rămas doar o frumoasă trăire interioară a personajului Ion – și a celor mulți, care de-a lungul timpului i s-au asemuit – din romanul scris de Liviu Rebreanu. Îndrăznim să subliniem aspectul, argumentând că în zilele noastre suprafețele de teren agricol nu mai reprezintă un motiv de bucurie pentru cei care le moștenesc.

 

Pe de o parte pentru că agricultura a devenit o loterie pentru cei care o practică, al cărei câștig este nesemnificativ. Iar pe de altă parte, pentru că cei care vor să vândă sau să cumpere o suprafață de teren agricol pot avea surpriza să constate că prețul terenului este pe alocuri egal cu taxele notariale și cadastrale necesare pentru efectuarea tranzacției imobiliare în condițiile legii. Mai „frumos” este că cei care se trezesc proprietari de teren agricol nu vor mai avea nici măcar luxul de a-l lăsa pârloagă, pentru că riscă amenzi. Mințile luminate de la guvernare pregătesc un proiect de lege care să le permită să aplice amenzi celor care nu-și cultivă terenurile.  Muncă multă și bani puțini  Revenind la loteria în care s-a transformat agricultura din țara noastră, vă informăm că fermierii reușesc doar în mod miraculos să obțină pro-fit, după ce cultivă un hectar de teren cu grâu, porumb, orz sau ovăz. Un agricultor din Zvoriștea – preluăm datele din tableta apărută în ziarul de sâmbătă – ne-a spus că pentru a cultiva un hectar de teren cu porumb ar trebui să plătească 400 de lei aratul, 200 de lei discuitul, 200 de lei semănatul, 150 de lei erbicidul, 500 de lei îngrășământul, 400 de lei recoltatul, și încă 500 de lei semințele. În total, agricultorul trebuie să cheltuiască 2350 de lei. Agricultorul calcula că de pe un hectar de teren poate scoate, într-un caz fericit, adică atunci când nu sunt inundații, secetă, ploaie în exces ș.a.m.d. 4,5 tone de porumb. Dacă vinde producția obținută cu un preț bun, de 80 de bani kilogramul, el încasează 3150 de lei. Adică ar înregistra un profit de 800 de lei, adică 66 de lei/lună. Mai sus v-am prezentat un caz fericit. Potrivit informațiilor oficiale remise de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, un agricultor nu câștigă lunar mai mult de 15,5 lei de pe urma unui hectar de teren cultivat cu porumb. Din aceeași sursă aflăm că agricultorii care cultivă un hectar de sfeclă de zahăr pot înregistra lunar un câștig de 20 de lei. Ceva mai profitabilă este varza, de pe urma căreia s-ar putea câștiga lunar 142 de lei. Este vorba despre varza cultivată pe un singur hectar. O livadă de un hectar cu meri îi aduce agricultorului un profit lunar de 168 de lei, iar una cu peri – 172 de lei. Toate acestea, în condițiile în care suprafețele agricole de teren nu sunt calamitate de inundații, așa cum s-a întâmplat în unele zone ale județului în anii 2006, 2008 și 2010. Costul terenului – 2000 de lei, actele notariale și cadastrale – 1000 de lei Cum agricultura nu este profitabilă, cel care primește moștenire un hectar de teren agricol ar putea să-și vândă proprietatea. Doar că nici această practică nu se dovedește a fi prea profitabilă. De exemplu, un hectar de teren agricol la Vadu Moldovei costă 2000 de lei. În multe alte zone ale județului prețurile la terenurile agricole sunt însă considerabil mai scăzute.  Pentru a deveni proprietar în condițiile legii, atât cel care vinde, cât și cel care cumpără terenul trebuie să achite taxele cadastrale și notariale, care, în cazul suprafeței de teren de la Vadu Moldovei, depășesc 1000 de lei. Informația ne-a fost confirmată de Marius Ș., persoană fizică autorizată în domeniul cartografiei și geodeziei. Tot de la el am aflat că aproximativ 90% din suprafața de teren agricol din extravilanul județului Suceava este neintabulată. Marius Ș. a adăugat că, paradoxal, tarifele cadastrale practicate pentru terenurile din zona de munte a Sucevei sunt mai mari, chiar dacă prețul terenurilor este mai mic. În luna decembrie a anului trecut, suceveanul Ioan Andrieș a primit prin donație de la mama sa o suprafață de 0,3 hectare de livadă. Respectiva suprafață de teren se află în Bunești. „Actele cadastrale și notariale m-au costat 560 de lei. Livada este îmbătrânită și trebuie refăcută. Alți bani, altă distracție”, ne-a spus suceveanul. Intabularea terenului este imperios necesară pentru oricare proprietar. Dacă nu face acest demers, proprietarul se poate trezi că terenul pentru care are acte aparține altor persoane, așa cum s-a întâmplat în Hânțești. Oamenii din localitatea menționată s-au trezit peste noapte că nu sunt proprietari pe terenurile pe care le-au lucrat zeci și zeci de ani. Amenzi pentru pârloagă În curând, cei care nu-și lucrează terenul agricol ar putea fi amendați. Cam așa sună o inițiativă legislativă a ministrului agriculturii, Valeriu Tabără, care a anunțat că „proiectul de lege privind amendarea proprietarilor care nu-și lucrează terenurile cu circa 400 de lei se află pe masa premierului și va fi trimis în Parlament în această primă-vară”. Potrivit declarației șefului Direcției Agricole Suceava, Dumitru Parasca, anul trecut, câteva mii de hectare de teren arabil din județul Suceava au fost lăsate de izbeliște. El a spus că, din cele peste 180.000 de hectare arabile, aproape 5.700 au rămas nelucrate. Dumitru Parasca a precizat că situația a fost întocmită în baza datelor transmise de către primării și firmele cu profil agricol. Din păcate, însă, în județul Suceava suprafața de teren agricol lăsată de izbeliște este mult mai mare decât cea declarată oficial de primării, ne-au informat surse din cadrul Direcției Agricole. Oamenii cred că primarii, care anul viitor vor intra din nou în campanie electorală, nu-și vor pârî electoratul că nu-și lucrează pământul. Dumitru Parasca este de părere că agricultura s-a transformat într-o activitate neprofitabilă pe de o parte pentru că statul nu a acordat subvențiile fermierilor, așa cum s-a angajat, și pe de altă parte pentru că suprafețele de teren cultivate de fermieri sunt mult prea mici pentru a aduce profit. Evident că, în această situație, soluția ar fi ca fermierii să se asocieze. Problema este că țăranii care au trăit perioada comunistă cred că asocierea îi va lăsa fără pământ, așa cum s-a întâmplat în timpul colectivizării.