„Bună ziua, tinerețe !”

Cu patru ani în urmă, apărea cartea soților Vasile și Otilia Sfarghiu „Șantieriștii”, un omagiu adus constructorilor din toate generațiile, în speță absolvenții Școlii Medii Tehnice de Construcții Civile și Industriale Câmpulung Moldovenesc, din perioada 1949-1955, când școala, prin reforma învățământului, a dobândit un alt sistem de organizare.

 

Autorii și-au invitat atunci „eroii” din cele șapte generații de absolvenți ai unei școli de tradiție, care a dat țării specialiști ce i-au schimbat fața, lăsând în urmă mărturii care vor dăinui peste ani (construcții industriale și agricole, termo și hidrocentrale, drumuri și poduri, instituții publice, numeroase ansambluri de locuințe etc.). Întâlnirea de atunci (a mai multor generații) a devenit tradiție și chiar dacă organizatori sunt și alții, emoția și frumusețea revederii rămâne de neuitat pentru participanți. Puțini absolvenți – la vârstele acestea („mezinii” au 73 – 74 de ani, veteranii, din ce în ce mai puțini, au peste 80, la întâlnirea despre care vorbim participând doar tehnicianul Gheorghe Strugaru, în vârstă de 84 de ani) – se pot bucura de prezența profesorilor care le-au îndrumat pașii. Covârșitoarea lor majoritate a trecut în lumea umbrelor. Promoțiile de la întâlnirea din acest august însorit al lui 2010 au avut fericirea de a se reîntâlni cu „veșnic tânărul, elegant și stilat” (cum l-a caracterizat atât de frumos fosta elevă Timu Marcela) inginerul Radu Șuhan, profesor de beton armat. La intrarea în clasa devenită neîncăpătoare pentru toți participanții, din fosta clădire a școlii la a cărei construcție aceștia au participat efectiv (acum clădirea aparține Colegiului Silvic), discipolii l-au întâmpinat cu aplauze, răspuns și la salutul emoționant al magistrului, „Bună ziua, tinerețe! Bună ziua, dragi elevi și în același timp colegii mei!”. Întâlnirea din 28 august 2010 a fost organizată cu grijă și respect de fostul elev (mai mulți ani primar al municipiului) Constantin Mangiurea, ajutat de câțiva colegi din localitate, Vasile Sfarghiu, Constantin Constantinescu, Marcela Timu și Artimon Piticari, iar de la distanță, de inginerul Clain Petru, cel care s-a aflat în funcția de director general când s-a construit hidrocentrala de pe Prut, Stânca-Costești. Musafirii au fost întâmpinați cu flori de o frumoasă „țărăncuță”, îmbrăcată în costumul popular moștenit de la bunica, eleva Mădălina Nisioi. Participanții au primit, de asemenea, o insignă de onoare, în a cărei alcătuire predomină mândrul nostru tricolor. Urările de bun-venit, adresate elevilor și profesorului, scrise pe tablă sau rostite de organizatori, prin dl Constantin Mangiurea și dna Marcela Timu, s-au constituit și în chemări pentru anii viitori la întâlnirea devenită tradiție, neținându-se cont de anii trecuți de la absolvire. Cu mândrie, cu respect și, în același timp, cu o – de invidiat – memorie, la cei aproape 90 de ani pe care îi poartă cu vioiciune și demnitate, profesorul, numindu-i aleatoriu și felicitându-i pentru realizările lor, și-a „notat” elevii cu calificativul, de mulți meritat din plin, „magna cum laude”. Am reținut din mulțimea numelor doar câteva: pe cel al arhitectului sucevean Gheorghe Chirilă, cunoscut pentru realizările sale, al ing. Ana Cojocaru, de la Institutul de Proiectări Constanța, de al cărei nume se leagă multe ansambluri de locuințe și hoteluri de pe Litoral, sau al cunoscutei arhitecte Maria Cojocar, stabilită în București; al colonelului ing. diplomat Arcadie Sasu (cel care a reprezentat România în Comitetul de dezarmare de la Geneva); al ing. Petru Clain (și la această vârstă director general al celei mai mari societăți hidrotehnice din Moldova); al lui Vasile Sfarghiu, care a devenit o mândrie, nu numai a școlii, ci și a concetățenilor săi, prin cărțile pe care le lasă posterității; al profesorului universitar Gheorghe Boloca, care a părăsit domeniul spre a se dărui electronicii; al inginerului Filaret Poenaru, fost, câțiva ani, și primar al Sucevei ș.a. Fiind „gazdă”, profesorul nu i-a pomenit pe câmpulungeni, dar s-a referit la ei cu respect, pentru că și Constantin Manguirea, Grigore Pei, Adrian Gheorghiu, Irina Sinescu, Gheorghe Sfarghiu, Adrian Dima, Elvira Fețițar, Ștefania Tăutu, Lidia Bodnar, frații Elena și Gheorghe Strugaru, – ca să nu-i pomenim decât pe cei prezenți la această întâlnire – au contribuit, fiecare prin munca pe care au depus-o, la dezvoltarea urbanistică a Câmpulungului Moldovenesc, cândva oraș de frunte, la înfrumusețare și buna sa gospodărire. Omagiindu-și dascălii, a căror amintire va rămâne de neuitat, prin cei care au luat cuvântul (ing. Panicov, Poenaru, Clain și alții), Vasile Sfarghiu a propus ca foștii elevi ai școlii să aibă grijă de mormintele celor care nu mai au urmași (ing. Petru Gruber, prof. Samuilă Belei), încredințându-se colegului Adrian Dima îndatorirea de a colecta sumele necesare pentru turnarea unor plăci mozaicate. Imortalizată pe peliculă sau prin fotografii făcute în grupuri mai mari sau mai mici, întâlnirea s-a încheiat cu o agapă, organizată într-o frumoasă locație din cartierul Câmpulung-Est, în care veselia, dansul și voia bună (pe care numai septuagenarii știu cum să și le manifeste) au fost dominate de Dragoș Mândrilă sau de Vilibald Corjin (venit din Germania după 56 de ani) împreună cu colegul său Kurt Rangosch. Nici ei, nici soțiile lor și nici ceilalți participanți nu vor uita, poate, până la sfârșitul vieții această întâlnire, căreia, fără îndoială îi vor urma altele și – cine știe (?) – poate și peste 10 ani va fi aplaudat, ca și acum, la intrarea în clasă, distinsul profesor inginer, Radu Șuhan. ARTEMISIA IGNĂTESCU