Încă un prilej de exprimare a fricii

Calitatea activității profesionale, menținerea și promovarea relațiilor interumane normale și starea de sănătate – spun sociologii – sunt dependente de starea lăuntrică a omului.

 

După alegerea domnului Traian Băsescu în calitatea de președinte al României și numirea domnului Emil Boc ca prim-ministru, în Guvern, la conducerea ministerelor și la serviciile deconcentrate au fost puse persoane cu o calitate sigură – calitatea de membru PD-L sau UDMR. Despre competența, experiența, moralitatea și “mapa profesională” a unor miniștri și directori putem discuta suficient de mult! Alături de frica bugetarilor pentru posibila lor trecere în șomaj, a pensionarilor pentru creșterea taxelor și impozitelor până la 15-16% și, în general, a cetățeanului bucovinean pentru siguranța zilei de mâine, a fost acum adusă teama față de răul pe care îl pot provoca autoritățile statului. Modul de comunicare a oamenilor Puterii, felul dar mai ales găsirea vinovaților în soluționarea problemelor cetățenilor și ale comunităților, atitudinea și reacțiile exclusiv autoritare ale PD-L-iștilor cu rang social au provocat și dezvoltă stările de teamă și frică. La nivel național, pentru starea actuală a vieții economice și sociale, vinovații au fost găsiți și ei sunt toate guvernele din 1990 încoace, Ion Iliescu și Guvernul Tăriceanu. De la repartizarea alocațiilor bugetare la comune, orașe și municipii din județul Suceava și până la afirmația „Du-te să-ți rezolve problema PSD-ul vostru” sunt o mulțime de împrejurări în care adversitatea și dușmănia față de social-democrați, conservatori sau simpatizanții PSD se exprimă tot mai frecvent și cu urmări în împărțirea cetățenilor pe culori politice până și în relațiile interumane curente. Socotim promovarea și dezvoltarea neînțelegerilor, a adversității și dușmăniei, ca fiind una din consecințele grave ale actualei guvernări, consecință care nu se reabilitează printr-o ordonanță de urgență sau asumarea răspunderii – forme de bază în activitatea actualei guvernări. Am cunoscut teama/frica în lumea cadrelor didactice când a fost vorba de participarea acestora la greva generală din 31 mai a.c. și în zilele următoare. Au rămas în cumpănă, pe de o parte din cauza reducerii cu 25% a salariului și a prevederilor dăunătoare calității învățământului cu-prinse în Legea educației naționale, și pe de altă parte din cauza riscurilor de a ieși pe stradă la greva sindicatelor din învățământ. Învățătorii și profesorii au preferat să se apere de eventuale ostilități din partea autorităților administrației aflate la Putere. Este exprimarea cea mai clară a temerii și a fricii. Ne-am adresat unei bibliotecare, bunăoară, spre a face o vizită la această instituție culturală comunală, iar persoana în cauză avea oarece teamă sau frică să nu ne vadă autoritățile locale portocalii, noi fiind oameni din PSD. Recent, membrii PSD din organizațiile teritoriale au trecut la strângerea de semnături pentru Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Boc. Deși sunt de acord cu acest demers politic, o parte dintre cetățeni au renunțat să semneze listele pentru susținerea Moțiunii de cenzură din septembrie a.c. de teama să nu afle autoritățile administrației locale cu primar PD-L. În acest cadru social nu putem vorbi nici despre deplina comunicare și exprimare, nici de o democrație reală. Să ajungă unii oameni în situația ca o convingere proprie să fie reprimată în pragul exprimării, înseamnă revenirea la atitudini din vremea regimului comunist. În multe localități conduse de primari și consilii locale majoritare ale PD-L, impunerea și excesul de subordonare se manifestă nestânjenit. Va trebui cândva să prezentăm și conduita politică a unor consilieri locali PSD care au devenit dependenți atunci când votează anumite hotărâri purtătoare de interese clientelare. Și exemplele pot continua. După ce România va fi eliberată de această guvernare și de această politică, oare cât timp va trece până când starea de teamă și frică a cetățenilor vor fi înlocuite cu buna comunicare, conlucrare și armonie între toți membrii comunităților locale, între toți românii?