În fiecare an pe 30 ianuarie, Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Suceava cinstește „treimea de arhierei”, pe apărătorii Sfintei Treimi.
Sfinții Trei Ierarhi (Vasile, Grigorie și Ioan) sunt învățători și luminători ai lumii, vase ale Duhului Sfânt, dascăli ai dreptei credințe, hrănitorii săracilor.
Sfântul Vasile cel Mare, „stâlpul dreptei credințe”, „împăratul cuvintelor duhovnicești”, „ochiul Bisericii”, „gura de foc a Duhului Sfânt”, s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinții Vasile și Emilia, într-o familie de zece copii, dintre care cinci au devenit sfinți. Studiile le-a făcut în Cezareea Capadociei, Constantinopol și Atena. În Atena, când a fost întrebat de profesorul său Eubul, „Care este adâncul filosofiei?”, Sfântul Vasile a răspuns: „Cugetarea neîncetată la moarte”.
Ca arhiepiscop al Cezareei Capadociei, Sfântul Vasile cel Mare a dus o viață îngerească. El uimea pe toți în post, rugăciune și milostenie. Era un model viu de bunătate, răbdare, smerenie, frumoasă vorbire și de o profundă cunoaștere a Sfintei Scripturi. Când predica el, toți erau cu lacrimi în ochi și se umpleau de credință și evlavie.
Cele mai mari fapte de iubire și milostenie creștină pe care le-a făcut Sfântul Vasile în Cezareea, ca arhiepiscop, au fost azilurile de bătrâni, orfelinatele pentru copii, spitale pentru bolnavi, numite vasiliade. Un cartier al orașului a fost destinat pentru această operă caritativă.
A fost cel dintâi și cel mai mare organizator al monahismului ortodox cu viață de obște, după cuviosul Pahomie cel Mare din Egipt.
Sfântul Grigorie Teologul, „fluierul cel păstoresc al teologiei”, „glasul dogmelor celor adevărate ale Prea Sfintei Treimi”, s-a născut în orașul Nazianz, din părinții Grigorie și Nona. În anul 372, este hirotonit episcop de Sfântul Vasile. În 378, este numit episcop la Constantinopol. El predica la Biserica „Anastasia”. Când a venit aici erau doar 17 biserici creștine, iar după câțiva ani au rămas doar 17 eretice. În 381, participă la Sinodul al II-lea de la Constantinopol, unde este numit „Teologul”. A contribuit la alcătuirea ultimelor cinci articole din Crez. Învățătura dogmatică este cuprinsă în lucrarea „Cele cinci cuvântări teologice”.
Sfântul Ioan Gură de Aur, „ambasadorul săracilor”, „apostolul carității”, s-a născut în Antiohia Siriei, din părinții Secundus și Antuza. A studiat cu retorii Libaniu și Andragațiu frumoasa vorbire și filosofie. Mama sa, Antuza, va rămâne văduvă de tânără, dar îl va crește pe fiul său Ioan (în limba ebraică înseamnă „cel plin de har”) în credință și frică de Dumnezeu, încât păgânii s-au mirat zicând: „Ce mame au creștinii!”.
În tinerețe, Sfântul Ioan va scrie cărți pentru preoție (Tratatul de preoție), smerenie și pocăință.
În 398, este ales patriarh al Constantinopolului. Era un adevărat păstor de suflete, cu inimă de preot și cu „gură de aur”, prin predicile sale. O femeie din popor, ascultându-i predicile, neînțelegând adâncimea cuvintelor lui, l-a numit „Hrisostom” (Gură de Aur), zicându-i: „Fântâna ta este adâncă, iar funia minții noastre scurtă, nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale!”.
Ca ierarh a predicat mult despre milostenie, judecata viitoare, rugăciune.
Sfântul Ioan nu numai a predicat despre milostenie, dar a și săvârșit-o. Pentru el săracul era „altarul” pe ca-re și-a adus prinosul de recunoștință. Vede în fiecare sărac „un Hristos” (spune el: „cine pe sărac ajută pe Hristos împrumută”, adică Hristos este girant în locul săracului). Pentru el, ca „ambasador al săracilor”, milostenia era „doctorie de mântuire”, „o virtute universală”. El spunea că: „Dumnezeu nu se uită la mulțimea darurilor, ci la sinceritatea cu care au fost date… Este diferență între bogat și iubitor de bogății… Bogat nu e cel ce are mult, ci cel care dă mult…”.
Moare pe 13 noiembrie 407, la Cumani. Înainte de a fi martirizat a cerut să fie lăsat să slujbească, să săvârșească pentru ultima dată Sfânta Liturghie. După săvârșirea Sfintei Liturghii, a mulțumit lui Dumnezeu zicând: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Moaștele lui stau aici timp de 32 de ani, până când împăratul Teodosie cel Mic le duce la Constantinopol, în Biserica „Sfinții Apostoli”.
Îi cinstim pe Sfinții Trei Ierarhi (Vasile, Grigorie și Ioan) pentru că:
1. au mărturisit în lume dreapta credință;
2. au explicat dogmele Bisericii;
3. au îmbogățit sfintele slujbe;
4. au vindecat și alinat multe boli și suferințe trupești și sufletești ale oamenilor;
5. au uimit pe filosofii timpului cu învățăturile lor;
6. au mustrat pe împărații necredincioși;
7. au smerit pe cei mândri;
8. au lăsat Bisericii, pe lângă viața lor sfântă, zeci de cărți teologice, care apără dogmele ortodoxe și viața morală și care formează un mare tezaur al lumii creștine din veacul al IV-lea, numit „de aur” al Bisericii.
Să-i cinstim așa cum se cuvine, să le urmăm viața, credința, râvna pentru Biserică și dragostea pentru oameni.
Pr. DRAGOȘ BUTA,
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” Suceava
Comentarii