Recent a avut loc un eveniment cultural și patriotic în comuna Straja, eveniment care, nu cunoaștem din ce motive, n-a fost mediatizat, pentru c-ar fi meritat acest lucru. Întrucât și asemenea evenimente mă interesează, m-am gândit că este bine să afle și alții despre ce este vorba.
Dorin Pătrăucean, un tânăr din comuna Straja care, după ce a realizat, a dat dovadă că are-n piept o inimă care bate pentru țară și cinstește tezaurul etnografic al românilor, a construit o casă-muzeu etnografic și nu numai.
Pur și simplu n-a fost ajutat de nimeni! A investit banii proprii, a utilizat material lemnos din propria gospodărie și a pus la dispoziția publicului obiectele colecționate de-a lungul vremii de către înaintașii săi.
După spusele lui Dorin Pătrăucean, casa reprezintă o replică a uneia care data din anul 1760. Datorită autenticității sale, casa a fost colecționată de etnograful Focșa pentru Muzeul Satului din București, în anul 1960, unde-și are locul și în prezent. Lumea spune că această casă este identică cu cea luată la București.
Impresionantă este colecția de obiecte vechi, multe dintre ele strânse de-a lungul a câteva generații, aici fiind o similitudine cu activitate desfășurată la Arbore de regretatul Toaderi Hrib, fondatorul muzeului care i-a purtat numele. Sunt icoane vechi, obiecte de port tradițional străjenesc, obiecte de uz casnic, ajungând până la arme de vânătoare (scoase din uz) și documente foarte vechi. Judecând după cei care au fost invocați că le-au colecționat, vechimea multora dintre ele trecând binișor de 100 de ani.
Dorin Pătrăucean a spus cu mândrie că întreaga construcție a fost ridicată de Ilie Popescu, renumit meșter dulgher local, ajutat mult de inimoșii Petrea Pătrăucean și Dan Juravle. Nu putem trece cu vederea faptul că absolut nimeni nu i-a întins o mână de ajutor, fie în bani, fie în materiale de construcție sau în obiecte, n-a putut obține nicio finanțare publică sau privată. Și-atunci, meritul lui este și mai mare.
Casa-muzeu este o adevărată bijuterie de arhitectură populară, de-o valoare inestimabilă, parte organică a tezaurului etnografic național românesc. Ce bine ar fi dacă asemenea case-muzeu ar fi construite sau amenajate în fiecare sat! Ne-am păstra ființa neamului și am avea ce arăta și cu ce ne mândri față de străini.
Prof. GH. DOLINSKI
Comentarii