Salvarea lumii la Chișinău

Miercurea trecută, pe 2 aprilie 2008, chiar în ziua în care la București începea summitul NATO, la ora 6,30, am plecat din Autogara Suceava la Chișinău. Cerul era mohorât, ploua mărunt și pentru ca disconfortul să fie deplin, dl Victor Ridli, conducătorul auto, a anunțat mărirea prețului biletului de călătorie la 41 lei de la 1 aprilie. Vestea a fost primită cu pașapoartele în mână (pentru trecerea pe listă) și fără comentarii de foarte puținii călători urcați în microbuzul care se încăpățânează să facă zilnic acest drum. Dl Victor mai zice o glumă, radioul ne ține în priză cu veștile mari de la București, nici nu ne-am dat seama când am sosit la Iași, pentru o escală de 45 de minute în fața complexului comercial ,,Billa”. Îi spun că în Chișinău vrem să ajungem la Universitatea de Medicină, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, îmi dă dreptate, nu are rost să mergem până în Autogara Centrală, o să ne lase în apropiere, pe Ion Creangă, dar la întoarcere să fim atente, mașina pentru Suceava pleacă din Gara Auto Sud-Vest. ,,Biletul face 11 euro, ca la 170 lei moldovenești”, adaugă îndatoritor. Nu-și dezlipește privirile de la niște tinerei care par a-i face concurență cu două taxiuri. Promit să te ducă în două ore la Chișinău, cu 35 de lei. ,,35 ori patru…” socotește pufnind dl Victor. ,,Doar pe sus!”, îl ogoiesc tovarășii noștri de drum. Dl Victor preia sugestia și li se adresează în barbă: ,,Vă jucați cu focul, băieți, că de-acum avem alt prim-ministru, care are să aibă grijă și de voi, nu numai de noi!”. La graniță, la Sculeni, arătăm pașapoartele, lucrurile par să meargă repede, dar ne-am înșelat. Stăm vreo oră din cauza unui brunet, care, în tranzit prin România, deși născut în Ucraina, nu știe niciun cuvânt în rusește, ca să răspundă la întrebările care i se pun.

 

,,De parcă eu aș ști cazaha, dacă sunt născut în Kazahstan, comentează dl Victor, povestind că atunci când a venit pe lume era plin de nemți în Kazahstan, dar uite, el e socotit rus, se amuză într-o limbă română colorată și ușor cântată. Apoi conchide: ,,Totul este din cauza samítului! Schimbarea accentului ne-a făcut să realizăm cu o clipă întârziere ce voia să spună, dar până la urmă, cu sacoșa lui de rafie, brunetului i s-a permis să urce din nou în microbuz și, tuturor, să ne continuăm drumul. Mai avem vreo 100 de kilometri din cei 349 dintre Autogara Suceava și Gara Auto Centrală Chișinău, dar micuțul aparat continuă să transmită de la București, pe Radio România Actualități. Afară ploaia se rărește, luminează o geană de soare, iar în văzduh parcă-parcă prinde să se în-chege curcubeul. O fi adevărat sau e doar o sugestie, generată de crainicul care, apropo de vremea mohorâtă de la București, afirmă că, spre deosebire de Clinton, lui Bush nu-i va fi dat să vadă curcubeul în România? Înainte însă ca răspunsul să se limpezească, ploaia se întețește din nou. Ne tăiem drum prin negura ei și, până să prindem de veste, iată-ne ajunși în Chișinău. Coborâm la Ion Creangă, dar nu ne încumetăm să urcăm în autobuz până nu găsim o casă de schimb valutar, ca să facem rost de cei doi lei moldovenești, cât costă călătoria. O descoperim repede, sunt relativ numeroase și avem surpriza plăcută că și la acestea, și la bănci, leul românesc este la fel de bine primit ca euro și dolarul. Și ca și rubla, de altfel. Într-un corp vecin celui central al Universității de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, pe cel mai frumos bulevard al Chișină-ului, Ștefan cel Mare și Sfânt, 194 A, etajul trei aparține în întregime Catedrei de Filosofie și Bioetică, prima (și sin-gura, dacă nu se ia în considerare cea de Filosofie și Bioetică Ortodoxă de la Moscova) cu această titulatură din Estul Europei. Fondată în 1957, Ca-tedra a sărbătorit în 2007 două decenii de când are ac-tualul profil și cei 70 de ani de viață ai șefului ei, acad. Teo-dor N. Țîrdea, profesor uni-versitar, doctor habilitat în filosofie, fondatorul Școlii Ști-ințifice Naționale de Bioetică din Republica Moldova. Plă-cut, surâzător, vorbăreț și cu o alură de fost sportiv de per-formanță, dl acad. Teodor Țîr-dea e bucuros de oaspeți de la Suceava. I-a avut, în toamnă, pe profesorii universitari Emi-lia Guliciuc și Viorel Guliciuc, într-o comisie doctorală, spe-ra să vină și acum, îi pare rău că nu s-a putut și îi pare rău și așa, în general, că drumul în-tre Chișinău și Suceava nu e ușor de parcurs. Mai ales de când sunt absolut necesare in-vitațiile oficiale, scrisorile de chemare. În România a fost de mai multe ori, în special la Ba-cău, unde a avut un frate și i-au rămas nepoții, în centrele mari universitare, la odihnă și tra-tament la Sovata, într-o călă-torie de o zi pe la mănăstirile din Nord. Dar nu la Suceava. Nu la Cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare. Și nu la Putna. Ne oferă o cafea fierbinte. Să nu-l refuzăm, pentru că și afa-ră-i rece și în clădiri începe să fie frig, de pe 1 aprilie, în Chi-șinău a fost întreruptă furni-zarea energiei termice cen-trale. Facem cunoștință și cu dl conf. univ. dr. Vitalie Ojo-vanu, șef de studii al Catedrei, și cu dl conf. univ. dr. Anatolie Eșanu. Apoi plecăm cu dl Anatolie spre Mălina, zona campusului studenților medi-ciniști și de la Farmacie, dar și a altor facultăți. Nici cerul mohorât, nici ploaia și nici măcar frigul care a început să ni se insinueze în oase, nimic nu știrbește frumusețea Chi-șinăului. Președinția, Parla-mentul, Guvernul, Arcul de Triumf, Biblioteca ,,Hasdeu”, Statuia lui Ștefan cel Mare, Piața Sfatului, Catedrala, Mu-zeul de Artă, Primăria, Sala cu Orgă, Teatrul Dramatic ,,Mi-hai Eminescu”… Totul dă im-presia că a fost croit fără zgâr-cenie, cu gândul la frumusețe și rezistență. Iar dacă ele, clă-dirile, nu sunt mai înalte decât arborii, asta se întâmplă doar fiindcă arborii Chișinăului par să se fi ivit de la început la di-mensiuni grandioase, după tiparul pădurilor seculare. Ae-rul e ozonat, lumea elegantă, iar aleea cu flori, aleea maga-zinelor de flori cu toate florile pământului invadând până aproape de bordură trotuarul, cu siguranță – fără pereche. Dl Anatol, detectându-ne cu în-cântare încântarea, spune vi-sător: ,,A fost al doilea oraș al României…”. În eleganta sală de con-ferințe a Universității de Stat de Medicină și Farmacie Chi-șinău, organizată sub auspi-ciile acesteia și ale Ministe-rului Sănătății de Catedra de Filosofie și Bioetică împreună cu Centrul Național de Bioeti-că, Asociația de Bioetică, Fun-dația Internațională ,,Ștefan Lupașcu” și catedrele de Să-nătate Publică și Management și Economie, Management și Psihopedagogie, joi, 3 aprilie 2008, și-a desfășurat lucrările în plen a XIII-a Conferință Ști-ințifică Internațională, Bio-etica, Filosofia, Economia și Medicina în strategia de asigurare a securității u-mane. Sau: pentru supra-viețuirea omenirii, de sal-vare a omenirii, cum îi spu-neau, mai concis participan-ții, unii prezenți și la ediții an-terioare, deoarece tema repre-zintă pentru ei nu numai una de cercetare, ci și o preocupa-re reală, cu sentimentul, ne-liniștit și neliniștitor, al lăr-girii accelerate a evantaiului de probleme la care găsirea urgentă a răspunsului optim pare să fi devenit o cursă îm-potriva autodistrugerii, a apo-calipsei, a morții. Așa a și fost salutată de rectorul Univer-sității, Ion Ion Ababii (minis-tru al Sănătății numai cu o zi înainte), care a amintit și ener-giile intelectuale pe care a-ceastă conferință a izbutit să le capteze (peste 1000 de au-tori, cca 310 coli de autor), specialiști din diverse do-menii, ale căror comunicări au ajuns să alcătuiască, în răs-timpul celor 13 ediții, o ade-vărată sinteză a științelor con-temporane. Lumea se află în fața unei catastrofe. La Chiși-nău, Conferința încearcă să preîntâmpine catastrofa, să ia parte activ la salvarea ome-nirii. Axul acesteia îl consti-tuie convingerea că, spunea în deschidere acad. Teodor Țîr-dea, în vreme ce la originea filosofiei se află uimirea, dacă știința are la bază curiozitatea, neliniștea și îngrijorarea sunt punctele de reper ale bioeticii. Preocuparea pentru soarta viu-lui, a vieții, pentru îngrijirea rănilor omului și ale omenirii. Pentru salvarea lui și a ei. De aici și degetul pus pe ceea ce doare, pe ceea ce trebuie tra-tat: de la problema hranei la poluarea mediului și la cali-tatea apei potabile; de la mi-grația personalului medical la aspecte psihosociale ale sarci-nii nedorite, de la birocrație și democrație la umanismul creștin etc., etc. Documentele acestei ediții, alăturate celor precedente, alcătuiesc un dosar-avertisment, de care mai devreme sau mai târziu va trebui ținut seama. Nu vom stărui, acum și aici mențio-nând doar salutul adresat în deschidere primei participări din istoria Conferinței a Uni-versității ,,Ștefan cel Mare” Suceava, prin prezența și co-municarea în plen a lector univ. dr. Niadi-Corina Cerni-ca, însoțită de dorința unui interes în creștere din partea universitarilor suceveni pen-tru această manifestare știin-țifică internațională. Și încă un lucru peste care nu putem tre-ce: câte idei importante au fost generate de scrieri nesemni-ficative la prima vedere, câți oameni s-au ridicat din locuri netrecute pe harta unei țări, tot atâtea șanse ca, prin Con-ferința Științifică Internațio-nală Bioetica, Filosofia, Eco-nomia și Medicina în stra-tegia de asigurare a securi-tății umane, Chișinăul să ajungă să însemne un reper lu-minos, un centru de forță în lupta pentru salvarea omenirii. Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, cotim pe Tighina, de-pășim calea București și ajun-gem după vreo jumătate de oră cu autobuzul 9 pe Testemi-țanu, unde suntem cazate la căminul studențesc 5. În spa-tele nostru, în zare, spre Ar-menească, a rămas cimitirul vechi al orașului, în care se odihnesc românii lui de sea-mă, cum povestește dl Anatol. Cuvintele lui le readuc în me-morie pe cele ale prof. univ. dr. Ioan Petru, de la Univer-sitate, care a preferat ca în spațiul acordat comunicării sale, deja tipărite în volumul cu materialele Conferinței, să rostească un tulburător rămas bun adresat celor trei mari dispăruți ai ultimelor zile cu care Moldova se mândrește și pentru care Moldova a însem-nat atât de mult: filosoful Cri-santema Joja, fiică a Chișină-ului, lingvistul, traducătorul, publicistul George Pruteanu, doctor în filosofie al Univer-sității ,,Al. I. Cuza” Iași, și pictorul Sabin Bălașa, oltea-nul care a dorit să-și doarmă somnul de veci la Iași, orașul marilor sale fresce. Dar cum tot ceea ce răscolește, te în-toarce spre natură, iată-ne agățându-ne mărțișoarele în primii copaci înfloriți care ne ies în cale. Sunt arțarii care străjuiesc de o parte și de alta strada Testemițanu și împân-zesc această zonă a orașului, dominată de tinerețea con-strucțiilor și de larma studen-ților. Este o larmă care face bine românului venit de din-colo de Prut, fiindcă peste tot se vorbește românește (cum numai în limba română s-au desfășurat și lucrările în plen ale Conferinței, de-abia în ate-liere comunicările și dezba-terile având loc și în rusă) și fiindcă tinerii din campus sunt politicoși și săritori, oricând gata să-ți arate, ba chiar și să te conducă o bucată de drum ca să găsești poșta sau librăria de care i-ai întrebat. Și libră-riile sunt pline de carte în lim-ba română și de la marile noastre edituri, dar cum cău-tam o istorie a cărții pentru copii și adolescenți de Iuliu Rațiu, apărută la Editura Prut Internațional Chișinău, am fost îndreptate mai ales spre ,,Pro Noi”, magazinele din rețeaua proprie de difuzare a acesteia. În limba rusă, este doar zia-rul pe care și l-a luat la ple-care, din Autogara Sud-Vest, dl Victor (celălalt Victor, din cvartetul completat de Iurea și Igor al conducătorilor auto pe linia Chișinău-Suceava și Su-ceava-Chișinău (Orhei), însă de la radioul său se aude nu-mai românește, iar când în-cepe ,,Ești, Moldovă, mândră ca o floare, / N-ai asemă-nare…”, îi dă volumul la ma-xim. Și rămâne așa, fiindcă dl Victor care merge spre Sucea-va preferă muzica înainte de toate, spre deosebire de dl Victor care ne-a adus la Chișinău, mare amator de știri. Ceea ce aparent a amplificat izolarea de summit, dacă nu țin cont de telefonul grăbit din seara zilei de 3 aprilie 2008, de la Suceava, când mama s-a scu-zat, grăbită: ,,Stau când pe An-tena 3, când pe Realitatea, fiindcă trebuie să vină Putin!” La întors, suntem mai mulți decât la plecare, noi fiind sin-gurele cu pașaportul ruginiu, românesc, ceilalți îl au albas-tru, al Republicii Moldova. Mai mulți călători și cu mult mai multe bagaje, în sacoșa uniformă de rafie. Care pentru copilul student, care pentru copilul elev, care pentru cu-noscuți și neamuri. Un cetă-țean urcă pe drum, el merge numai până la Călărași, dar are ceva de trimis cuscrului din Suceava: două sticle de vin și una de borș. Prin frigul și ploaia dru-mului, care a așternut o pe-liculă lipicioasă de noroi pe asfalt, Vama Sculeni, numai aluminiu și strălucire, are o intrare cu adevărat occidentală pe scena călătoriei: Welcome in the European Union! Bine am ajuns în Uniunea Europea-nă, numai că, de data aceasta, pașapoartele nu sunt de ajuns, trebuie să coborâm din micro-buz, să ne înșirăm sacoșele, geanta de voiaj, gențile, des-chise, una lângă cealaltă, pe o banchetă. De ce? ,,Cred că trebuie să vină cățălul să le amiroasă!”, ne lămurește un basarabean, care își așază cu grijă și cartușul de țigări în-velit în plastic. ,,Vai di mine, se îngrijorează o femeie, da cum să amiroasă găina mea?!” ,,Cățălul” are însă doi metri, pare o uriașă panteră neagră, și îi disprețuiește evident găina și găsește neinteresante sacoșele. Nu borșul reprezintă specialitatea sa. Și nici măcar ginul. ,,Ați ratat summitul!” suntem întâmpinate la Suceava. Da, dar nu și salvarea omenirii la Chișinău.