Eu una, „pe persoană fizică”, nu l-am plăcut niciodată pe Donald Trump. Coafura lui fantezistă mă zgâria vizual iar apariţiile lui excentrice, deseori grobiene, nu au fost vreodată pe gustul meu. De când a devenit şi mai vizibil, în calitate de aspirant la preşedinţia SUA, mi-am făcut cruce ori de câte ori scotea ceva pe gură, chiar dacă unele din cele trâmbiţate păreau a avea temei. Declaraţiile populiste erau avantajoase electoral, ştiu, îngrijorarea mea venea însă din faptul că domnia sa chiar părea a gândi ceea ce spunea cu emfază. Zidul pe care-l dorea construit între SUA şi Mexic, interzicerea accesului în SUA a musulmanilor, ba chiar şi a europenilor şi, mai ales, poziţia sa asupra NATO – pe care o vedea ca pe o sumă de armate şi nu ca pe o chestiune de încredere, mă făceau pe mine, o suceveancă ce stă la o azvârlitură de băţ de ruşi, să ridic sprânceana. Adică ne-aţi construit un sistem antirachetă în România şi ne lăsaţi fără protecţia articolului 5 din Tratatul NATO? Musai să dăm 2% din PIB pentru apărare, altfel America îşi revizuieşte poziţia faţă de alianţă? Dacă Vladimir se trezeşte nervos într-o dimineaţă şi ne trage un şut în… scut, aliaţii NATO nu sar să ne apere? 2% din PIB pentru apărare, repede, că avem de cumpărat arme, de dotat armate, de făcut războaie, a fost prea linişte în perioada administraţiei Obama! Noi, ca de obicei, suntem buni să dăm, nu să şi primim. Cam de unde se cumpără cele trebuincioase dotării armatei, nu ştiţi? Dacă ştiţi, scrieţi-mi şi mie, rogu-vă.
La o adică, e problema lor. Cincizeci şi ceva de milioane de americani, supăraţi pe democraţi, au ales soluţia populistă. Românii, când au fost într-o situaţie asemănătoare, l-au preferat pe Iliescu lui Vadim. Sper însă ca, odată ajuns la Casa Albă, miliardarul misogin şi rasist, care a spus că Belgia este un oraş frumos, care a spus că vrea să reintroducă aşa-numitul waterboarding (o metodă de tortură prin care este simulat înecul), care a ameninţat cu taxe mari produsele europene, despre care se spune că a fentat celebrul Fisc american, să ne arate că este sănătos la cap. Astăzi, cu un discurs vizibil diferit, mi-a dat motive să cred că este şi m-am mai liniştit puţin. Mă gândesc că nu-s americanii chiar aşa nebuni încât să încredinţeze codurile nucleare unui instabil mintal. În acelaşi timp, mă rog ca nu cumva să-i trimită cineva ceva pe Twitter, ca să-l scoată, iarăşi, din minţi, tocmai când ne-o fi nouă lumea mai dragă şi mai liniştită!
Şi, ca să închei, dacă nu aţi dat pe internet încă de gluma asta – deşi mă îndoiesc –, aflaţi că va fi prima dată când un miliardar se va muta într-o locuinţă publică eliberată de o familie de culoare.
Aaaa, ziceam despre Hillary? Sorry, Hillary.
… in sfarsit, domnita…
acelasi .