Sărbătoarea în Transilvania și Banat
Datinile și credințele însă, despre cari ni-a fost până aice vorba, se află nu numai la românii din Bucovina, ci și la românii din celelalte țări.
Iată ce aflăm în privința aceasta la românii din Transilvania:
Se știe că fetițele și fetele mari merg în sara spre Sânziene pe câmp, adună florile numite sânziene, le aduc acasă, le împletesc în cununi, dar fac atâtea numai câți căseni se află și apoi le aruncă pe casă. A cărei cunună nu se oprește pe casă la prima aruncare, despre acela apoi se crede că va muri, căci i-a picat cununa.
Dar fetele mari se servesc de astă ocaziune spre a-și căuta și pe ursită. Fata adică crede că dacă are ursită, atunci demineața va afla în acea cunună un fir sau mai multe de păr și încă negru, galbăn, va să zică după cum e părul aceluia ce o să-i fie bărbat.
Și cine crede ea că-i aduce acest păr? Ursitorile! Ea crede că ursitorile se duc noaptea la patul acelui june desemnat ei, îi rup un fir sau mai multe din părul lui, vin apoi și-l pun în cununa ei de pe casă, iar ea, demineața, îl află acolo. Care fată nu află fir de păr în cunună, se simțește rău și cugetă că ea întru adevăr n-o să se mărite. (S. P. Simon: Soartea, fătul și ursita la poporul român, publ. în Familia, an. XIX, p. 302.)
Tot la românii din Transilvania, și anume la moții din Munții Abrudului, aflăm următoarele: În ajunul Sânzienelor, sătenii se duc la câmp și adună de prin livezi niște flori mirositoare, numite asemenea sânzâiene, le aduc acasă și împletesc cununi din ele. Cununile se pun la ușile caselor, pe cruci, între hotare și holde, în straturi și la coșnițele stupilor.
Când soarele se apropie de deal ca să apună, căsenii se înșiră cu toții înaintea casei și aruncă cununi pe coperișul ei.
Fiecare cunună e menită cu numele unuia din membrii familiei în viață, prezent sau absent, și pentru bărbați sunt împletite în formă de cruce, iar pentru femei sunt rotunde.
Aruncarea se face de acela pe al cărui nume e, sau în lipsa lui, de un înlocuitor, și dacă cununa se oprește pe coperiș, atunci în cursul anului îi va merge bine, iar de cade, e un semn rău, că poate să moară până la anul. (T. Frâncu și Candrea, op. cit.
Comentarii