Comemorarea românilor ucişi la Fântâna Albă

Comemorarea victimelor de la Fântâna Albă, Lunca şi a altor români care au murit pentru dorinţa de a trăi liberi şi demni a avut loc sâmbătă, 1 aprilie, la ora 11, pe locul masacrului, la Fântâna Albă, Ucraina, şi duminică, 2 aprilie, la ora 13, la Mănăstirea Putna, la troiţa ridicată în memoria lor.

Pe 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă au fost masacraţi circa 3.000 de români care voiau să treacă în patria mamă, după ce nordul Bucovinei fusese răpit de URSS în urma Pactului Ribbentrop – Molotov.

La comemorarea de la Fântâna Albă au participat foarte mulţi români din nordul Bucovinei, din satele de unde au plecat în 1941 strămoşii lor spre România. Unii dintre ei au îmbrăcat portul popular românesc. A venit, ca şi în anii trecuţi, un grup de 40 elevi, din satul Carapciu, însoţiţi de profesorul Ion Tovarniţchi. Bunicul profesorului Ion Tovarniţchi a fost rănit aici în urmă cu 76 ani, iar apoi a fost deportat în Urali, de unde nu s-a mai întors. Alături de aceştia au venit şi români din România şi Doamna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, Ministrul Consilier Ionel Ivan, alţi oficiali români şi ucraineni.

Slujba parastasului a fost săvârşită de arhimandritul Melchisedec Velnic, Stareţul Mănăstirii Putna, arhimandritul Nechita de la Mitropolia Cernăuţilor, protoiereul Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ, împreună cu mai mulţi preoţi din zonă.

După parastas, au urmat cuvântările.

„Îi pomenim şi îi vom pomeni, ne rugăm şi ne vom ruga, pentru că atunci când vom uita de ei înseamnă că nu mai ştim să ne jertfim, că nu mai ştim să ne apreciem valorile. Când nu ne vom mai vedea aici, la Fântâna Albă, când acest clopot îşi va înceta glasul, înseamnă că ne-am pierdut conştiinţa, că nu mai ştim să apreciem ceea ce este o jertfă, ceea ce este valoare, ceea ce este frumos, ceea ce este pace, ceea ce este libertate” a spus părintele Melchisedec.

Părintele Nechita a vorbit despre jertfa lor celor ucişi şi cât de important este să îi păstrăm în inima noastră şi să ne rugăm pentru ei, pentru ca Dumnezeu să-i pomenească în Împărăţia Sa.

Grigore Timiş, deputat român în Rada Ucrainei, i-a îndemnat pe cei prezenţi să îi aducă aici pe copiii şi pe nepoţii lor, pentru a vedea adevărata istorie a neamului. Consulul General al României la Cernăuţi, Eleonora Moldovan, a arătat că doar după 1991, când Ucraina a devenit independentă, a început să se vorbească despre cele întâmplate.

Deputatul Eugen Tomac, care vine în fiecare an la locul masacrului, a avertizat că „putem deveni complici prin nepăsare şi uitare” faţă de „suferinţa oamenilor nevinovaţi care au fost pur şi simplu nimiciţi de cei care au crezut că o societate nouă se poate construi fără Dumnezeu, prin teroare”.

Mai multe eleve, premiate de Institutul Cultural Român (ICR) la concursul „Din istoria neamului”, au recitat poezii şi au cântat cântece despre masacrul din 1941. Ovidiana Bulumac, din partea ICR, a spus: „Identitatea unui neam e formată atât din momente de bucurie, cât şi din tragedii precum aceasta. Viitorul comunităţii româneşti din nordul Bucovinei, implicit al tinerilor de aici, depinde şi de cunoaşterea dramelor care ne-au marcat istoria”. Manifestările s-au încheiat cu un program de cântece, la care au participat şi elevi ai Liceului „Ion Nistor” din Vicovu de Sus.

Duminică, 2 aprilie, începând cu ora 13, a avut loc comemorarea românilor căzuţi la Fântâna Albă şi a românilor victime ale totalitarismului sovietic la troiţa ridicată la Mănăstirea Putna în memoria lor de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreţia Mănăstirii Putna. Alături de părinţii mănăstirii şi de credincioşii aflaţi la mănăstire au participat şi delegaţi de la Consiliul Judeţean Suceava, Biblioteca Judeţeană Suceava, Muzeul de Istorie Suceava, Asociaţia Cultul Eroilor Suceava, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava, Primăria Putna, care au depus jerbe de flori la troiţa martirilor.

La sfârşitul slujbei de pomenire, Părintele Stareţ Melchisedec a spus: „Ei sunt o jertfă în istoria poporului nostru. Ei sunt lacrimă în ochii noştri. Atunci când nu vor mai fi lacrimă în ochii noştri înseamnă că noi i-am uitat. Dacă i-am uitat, înseamnă că ne-am uitat rădăcinile.

Sunt dureri ale neamului nostru şi nu trebuie să trecem uşor peste ele. Trebuie să cunoaştem şi aceste răni ale neamului nostru, pe aceste răni trebuie să punem din când în când câte o lacrimă, să punem câte o floare la mormintele lor, la o troiţă, şi să ţinem candela aprinsă şi, în felul acesta, ne vom simţi în acelaşi duh cu ei”.

Deputatul Constantin Codreanu a vorbit despre legătura strânsă între durerile din trecutul şi viitorul ţării: „Vorbim şi pentru oamenii care vin după noi, care vor trebui să cunoască atrocităţile comise în 1941. Să nu uităm trecutul, să înţelegem cât de important este prezentul şi să facem cât mai mult pentru un viitor în care sper eu să ne regăsim din ce în ce mai mulţi români. Vă spun asta şi în calitate de nepot al unor oameni care au fost deportaţi. Vă spun asta ca un român care vine din afara României şi care luptă pentru a reface România, să readucem acasă românii de dincolo de Prut, pentru că doar aşa vom trăi împăcaţi cu noi înşine şi cu trecutul nostru”.

Gheorghe Coroamă, primarul comunei Putna, a spus că tragedia celor ucişi nu este doar că românii au murit atunci fără vină, ci şi că nu şi-au aflat locul pe care îl au în istoria noastră, în cărţile de istorie, şi că avem datoria de a transmite urmaşilor un sentiment de patriotism, prin care se poate transmite mai departe identitatea naţională.

A urmat programul de cântec şi poezie al elevilor vicoveni, deosebit de mişcător. Elevii sunt pregătiţi de profesorul de religie Vasile Schipor. Cu sprijinul directorului Cătălin Bărbuţă, ei sunt prezenţi la toate manifestările naţionale din zonă.

La încheierea recitalului, o elevă a citit una dintre mărturiile supravieţuitorilor, emoţia covârşindu-i pe toţi cei de faţă şi, de bună seamă, şi pe cei care au urmărit întreaga manifestare, transmisă în direct pe pagina de Facebook a mănăstirii.

Apoi, Părintele Stareţ Melchisedec a vorbit despre refacerea spaţiului unde s-a desfăşurat comemorarea, de pe aleea de intrare în mănăstire. Având în vedere dorinţa din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde aceşti eroi să poată fi cinstiţi şi, pentru că Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniţă, în Ucraina, acest spaţiu de la intrarea în Mănăstirea Putna va fi reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Noul ansamblu, sculptat în piatră de Podeni şi de Vratza, va cuprinde o poartă monumentală, o troiţă, spaţii pentru depunerea de flori şi aprinderea de lumânări, inscripţii despre Masacrul de la Fântâna Albă, o listă cu numele celor căzuţi şi o cişmea, simbol al vieţii care izvorăşte din jertfa lor.

Protos. DOSOFTEI DIJMĂRESCU

Foto: monah TIMOTEI TIRON