Motto: „În ce te bizui de te îndârjeşti aşa, nepoate?
Dec! Nu cumva ai poftă să-mi iei viţica pentr-un cuc armenesc?” (Ion Creangă, Amintiri din copilărie)
Săracul Petrini, o fi fost el „Cel mai iubit dintre pământeni”, dar tot n-a putut explica securistului care-l strângea cu uşa că ce ordonanţe aştepta el de la un prieten, descoperit că făcea parte dintr-o organizaţie subversivă, Sumanele Negre, drept pentru care a făcut zece ani de puşcărie, la minele de plumb, alegându-se la ieşire numai cu o palmă grea, grea de tot, bună pentru toţi cei care mistifică realitatea, manipulează şi împart societatea în cei cu noi şi cei împotriva noastră, duşmanii, hoţii şi corupţii, nelegiuiţii, ciumaţii, cei care nu au loc lângă noi, apogeul creaţiei.
Cum se schimbă lumea! Întâi şi întâi a început demonizarea PSD-ului, s-a focalizat toată ura împotriva lui Dragnea care este vinovat de toate relele, vinovat că a câştigat alegerile, că a venit cu un program de guvernare atractiv, că a format un guvern nepriceput şi neperformant care trebuie dat jos prin forţă, ne spurcă ţara, ţara noastră care va fi împânzită de violenţă, hoţi, corupţi prin aplicarea graţierii. Da, PSD-ul, guvernul Grindeanu sunt vinovaţi că vor să guverneze ţara, să-şi îndeplinească mandatul, sunt vinovaţi şi pentru greşelile făcute cu ordonanţele pe tema graţierii şi a modificării Codului penal şi a celui de procedură penală. O observaţie din partea unuia care nu are pretenţia că le ştie pe toate: cei care, mai de sus şi mai de jos, folosesc strada pentru a manifesta contra guvernului, ştiu ce conţine ordonanţa ministrului Iordache? Împotriva a tot ce se spune, ordonanţa este folosită de duşmanii, nu adversarii politici (adversar înseamnă şi o anumită doză de obraz!) ai PSD-ului, adică tabăra iohannistă, este folosită ca pretext pentru apărarea statului de drept, a democraţiei, a liniei politice externe etc., când adevăratul obiectiv este altul: dărâmarea guvernului şi instalarea unei guvernări în haită, un guvern „al meu”. Acestea sunt „ordonanţele” domnului preşedinte Iohannis care a împărţit ţara în două, care îndeamnă la lovituri de forţă, din mijlocul protestatarilor, care, îmbrăcat în roşu, denunţă „gaşca de penali” care-l împiedică să facă din România o ţară model, care stă ca un chibiţ în coastă şi nu-l lasă să doarmă, aşa de tare îl îngrijorează!
Pierzând alegerile din 11 decembrie (să spunem tare, răspicat: el le-a pierdut, nu liberalii!), nu se împacă cu acest fapt real, orgoliul lui de sas cu slănina în turnul bisericii a fost terfelit de nişte nimeni, penali, cu toţii corupţi şi hoţi. Pe ce vă bazaţi, domnule preşedinte? Pe cunoştinţe, pe abilităţi nebănuite, pe servicii, pe sprijin extern? Tare mă tem că vă bazaţi numai pe o emoţie generală, obţinută pe Facebook, şi pe imunitatea la care spuneaţi că renunţaţi? Atitudinea aceasta seamănă a fi a unui copil care se joacă cu jocul; nu numai că arde, dar dă foc şi la casă. Gelozia lui infantilă pe Dragnea, pe Grindeanu, pe tot PSD-ul, s-a manifestat cu toată puterea odată cu participarea celor doi la instalarea preşedintelui Donald Trump. Dar, să ne întrebăm dacă poate fi iertat Klaus Iohannis de Donald Trump. Ar fi fost iertat dacă era şeful unui stat puternic, din UE: mai primeai un telefon, o bătaie pe umăr, tipic americănească, dar aşa, un preşedinte şters, dintr-o ţară coruptă (nu mai mult decât celelalte!), nu se învrednicea nici c-o privire. Cum pe plan extern este pus la colţ, domnul preşedinte a devenit repede din agitator PNL, specialist în a pune beţe-n roate. În loc să se situeze deasupra evenimentelor, el agită spiritele, dă sentinţe şi pune etichete. Nu poate accepta ce face guvernul rezultat din alegeri, în schimb a acceptat un guvern rezultat dintr-un incendiu, ceva impus dinafară, care-i mergea după plac. Ce noroc am avut cu incendiul de la clubul Bamboo! Pare că preşedintelui Iohannis îi priesc incendiile; între timp a ars casa de „glumeţi”, mai trebuie să ardă o puşcărie supraaglomerată, cu penali, vom auzi că a luat foc Capitala, la propriu, vor muri oameni, şi guvernul va cădea, ura!, fericirea va fi pe capul preşedintelui cât casa aceea cu cântec din Sibiu. Din mărinimia lui, a dat drumul bugetului după ce a luat „aprobarea” consultativă a CSAT-ului, ca să nu se zică că a rupt toate punctele de legătură cu guvernarea. Vă am la mână, vă ameninţ cu strada, cu DNA-ul, cu SRI-ul, vă bag la puşcărie, pun prim-ministru pe cine vreau eu, vă arăt eu guvernare, ciumă roşie ce sunteţi!
Nu trebuie trecute cu vederea nici greşelile lui Dragnea – Grindeanu, nici ale preşedintelui. Pe de altă parte, atitudinea pesediştilor de a încasa tot ce le dă preşedintele, de a nu riposta, de a pleca fruntea, i-a făcut pe duşmanii de toate culorile să-i creadă slabi, lipsiţi „de virtute”. A ajuns aşa de slab PSD-ul? Tocmai lipsa de ripostă salvează ţara de la un război civil. Le amintesc celor care gândesc cu capul lor, nu cu inima, că „Peştele de la cap se împute”.
Comentarii