Motto: „Festina lente!”
(lat. „Grăbeşte-te încet!”)
Cum s-a instalat Guvernul Grindeanu, ca un făcut, dând apă la moara cârcotaşilor, s-a abătut pe Ţară o urgie de vreme cu viscol şi ninsori, cu drumuri înfundate şi sate acoperite de nămeţi şi, după ce a stat ninsoarea, vorba lui Creangă, „s-a pus o geruială de pocneau pietrele”, de au murit oameni, dar n-a mai căzut guvernul, chiar dacă primul ministru Grindeanu nu s-a dus să dea zăpada de la poarta celor care, nărăviţi în rele, stau să le vină ajutoare, ca pe vremea lui Boc şi a lui Ungureanu, nici nu s-a dus cu pâine şi apă minerală, că ţăranul nostru nu-şi poate topi zăpada şi nici cu lopata nu se mai descurcă, trebuie să-i vină jandarmii, armata, să-i facă ce-ar trebui să facă el. În afară de faptul că oamenii şi-au găsit de treabă tocmai pe o asemenea vreme, deşi au fost îndemnaţi să stea acasă, rămânând înzăpeziţi care pe unde, totdeauna au fost şi încurcă-lume; cei care au fost puşi pe treabă au făcut, dar ce te faci cu străduţele de la marginea Bucureştilor, au rămas troienite, n-a ajuns Firea cu lopata şi la ele. Acuma, dacă ar fi doar vremea câinoasă, mai treacă-meargă, dar ce te faci cu opoziţia care nu se împacă cu gândul că a pierdut alegerile? Oare care dintre liberalii cu scaun la cap i-a spus lui Turnoaiei să tacă? Bine a făcut! Altfel se pierdeau şi ultimii susţinători. Te pomeneşti că tocmai domnul preşedinte Iohannis i-a închis gura la intervenţia ambasadei SUA. Oricum, parcă s-au mai limpezit apele, domnul Iohannis a renunţat la guvernul în haită (trebuia să-l ia şi pe Băsescu!), al lui, şi, chiar dacă vede roşu în faţa ochilor (nu poate ieşi din ţară fără să calce pe roşu!), a catadicsit să se întâlnească cu premierul şi cu ministrul de finanţe. L-a luat grija bugetului pe 2017, a deficitului de maxim 3% şi a bugetului apărării de 2%, ca să cumpere tehnică de lucru, nu de luptă. Vă daţi seama? S-a oferit preşedintele să le dea pesediştilor o mână de ajutor, consultanţă ştiinţifică prin consilierul personal pe probleme de buget-finanţe! Ce figură o fi făcut Dragnea la asemenea vorbe prezidenţiale? Poate nu s-a înţeles de marea majoritate, dar noi suntem şi mai ales voi sunteţi la mâna lui Dragnea. N-a descoperit el o gaură în bugetul lui Cioloş? „Gaura” asta de 10 miliarde lei (cea mai scumpă gaură din câte există!) sau de 14 miliarde este făcută din iluzie de bani, nişte bani virtuali care puteau deveni bani autentici dacă ar fi mers încasările, dar „Jupuitul” tehnocraţilor n-a mers la uşa datornicilor, au lăsat-o mai moale… Au zis că o astupăm noi dacă rămânem în continuare şi, dacă nu, le facem figura pesediştilor. Bugetul Dragnea + PSD + ALDE s-a făcut pe credinţa că cele 10 miliarde sunt bani reali, aşa că „greaua moştenire” impune revizuirea bugetului, dar nu la cheltuieli sociale (te ia lumea de gât!), ci la investiţii. Cine ştie ce va mai descoperi comisia parlamentară instituită în acest sens? Dacă poporul, în numele căruia vorbeşte cu şi fără îndreptăţire, constată că s-au făcut grave încălcări ale legii bugetului, cei care au răspuns pentru corectitudine vor plăti, după cum zicea Dragnea.
Rectificările pozitive făcute pe baza că rămânem noi şi ai noştri la guvernare şi nu se mai află sunt făcute cu bună ştiinţă, în special cea din 23 noiembrie 2016, din plină campanie electorală, care a avut în vedere fundamentarea greşită a bugetului pe 2017. Un audit serios, propus de economiştii fără culoare politică, ar arăta mai bine amatorismul „profesioniştilor” trimişi de la Bruxelles; dar să nu ne amăgim, că avem exemplul controlului făcut de guvernarea Ponta în anul 2012 şi 2013, fără rezultat palpabil, fiindcă erau în plin stat de drept al lui Băsescu. Intervenţia recentă a fostului preşedinte la un post de televiziune, prin care caracteriza statul acela prea drept, cu flacăra democraţiei drept călăuză, ca stat mafiot, explică suficient de ce guvernul lui, al lui Băsescu, apărându-şi mandatele şi familia (el pare a fi intangibil), el este creatorul statului mafiot, al statului procurilor şi al SRI-ului. Acum înţelegem mai bine cum s-au măsluit treburile la prezidenţialele din 2009 şi la referendumul de suspendare din 2012, în urma căruia a fost condamnat Dragnea. La fel ca mulţi alţii care erau împotriva lui Băsescu şi a statului său, au intrat în maşina de scărmănat a justiţiei obediente faţă de şef, li s-a confecţionat câte un dosar beton, fiind condamnaţi pentru vini imaginare. Aşadar, cei condamnaţi rămân cu stigmatul, cel care indica pe cel incomod, opozant declarat, care ordona cine mergea la închisoare şi cine nu mergea, rămâne curat şi uscat, nu-l atinge aripa legii. Ce putem spune? Într-adevăr, justiţia noastră este independentă, nu suportă critica, are propria cumpănă a dreptăţii pe care o foloseşte discreţionar. Dezvăluirile lui Ghiţă impun cu necesitate o lege a răspunderii magistraţilor. Aşteptăm cu speranţă.
Comentarii