România a pierdut meciul de deschidere la Campionatul European din Franţa, fiind învinsă de ţara gazdă cu 2-1. Spre bucuria suporterilor români, care au fost obişnuiţi de naţionala lui Iordănescu cu fotbal cu „linguriţa”, de această dată echipa s-a autodepăşit şi a arătat că ştie jocul şi s-a ridicat la nivelul grupării din Hexagon.
Cineva spunea că era păcat să mergem peste gazdele noastre care ne-au primit la castel, ne-au dat „foaie gras” şi ne-au apărat cu „legionarii” şi să-i şi învingem. Nu prea merge explicaţia, pentru ca în cazul în care veneau ei în Românica, noi în ospitalitatea noastră îi lăsam pe messieurs să ne bată şi la final le mai dădeam şi ceva mici… mici, adică „petit”.
Fotbalul este totuşi un joc şi are regulile lui. Să ne întoarcem la partea tehnică şi să vedem cum au arătat cele două goluri pe care ni le-au marcat francezii. Dacă ne referim la golul victoriei înscris de Payet, acesta este unul fabulos şi să fiţi convinşi că dacă îl mai punem de 10 ori să dea în acelaşi loc cu stângul nu reuşeşte. Golul marcat de „cocoşii galici” se înscrie în istoria punctelor absolut colosale primite de România, gen Milan Osterc în partida Slovenia – România din 2001, jucător care nu mai dăduse gol în viaţa lui la naţională. Am stat puţin şi ne-am gândit şi la toate ghinioanele pe care le-au avut francezii, terorişti, inundaţii, greve, doar Dumnezeu a pus cu „mâna” mingea acolo unde nu s-a şters praful în poarta lui Tătăruşanu.
Trecând la primul gol primit de România în meciul cu Franţa acesta a fost unul cel puţin ciudat. În primul rând, el a fost precedat de un fault la portar, fault care să fim sinceri nu s-a observat în „fierbinţeala” jocului, însă la reluare el a fost absolut clar. Totuşi, acest gol se aliniază în seria celor primite de Prunea de la Kenneth Anderson la Mondialul din 1994 sau cel luat de Stelea de la Dugarry la Euro 1996. Nu mergem mai departe şi spunem că dacă în poarta României era Sidac, sau Petcu sau Gică Voinea, mingea este posibil să fi ajuns în plasă, dar cu greu, însă Giroud sigur era în lumea viselor după această fază sau avea cel puţin un ochişor de altă culoare.
Ce a rămas după meciul Franţa – România este atmosfera incredibilă realizată de suporterii români la Paris, susţinerea generală din ţară şi faptul că jucătorii români nu au fost „găini” în faţa „cocoşilor galici”. Să sperăm că echipa noastră va evolua cu aceeaşi ambiţie şi în disputele cu Elveţia şi Albania, iar norocul să fie de această dată de partea noastră.
Comentarii