Să ne amintim de Labiș…
În Pasărea cu clonț de rubin, poezie sibilinică dictată pe patul morții, Nicolae Labiș spera că „va rămâne o amintire frumoasă”. O ursită tragică a făcut din eternul tânăr Labiș un simbol necesar. El rămâne „buzduganul unei generații” (cum inspirat scria Eugen Simion), dezlănțuind energiile aurorale într-o vreme încercănată, cotropităCiteşte
Comentarii